Calafateanu Constantin

Calafateanu Constantin pictor și literat

Nume la naștere:Calafateanu Constantin

Născut pe 23 mai 1911, la Tulcea;

Decedat pe 1 ianuarie 1987, la București;

Părinți: tatăl Alexandru Calafateanu, mama Aneta Calafeteanu, născută Cloni;

Căsătorit cu Edith Maria Coșcariu;

Cetățenie: română;

Studii:

Facultatea de Litere din Lyon - Franța (1928-1929); Facultatea de Litere de la Sorbona și Academia Julian – Paris (1929-1931); Licență în litere și filosofie la Universitatea din București (1932); studii doctorale la Iași, cu teza „Lamartine și scriitorii români” (1949).

Profesor de franceză la Școala Normală din Abrud (1935-1940), și la școli din Cernăuți, Tulcea și Constanța.

Pictor și literat.

„Forța expresivă a talentului lui Constantin Calafateanu este de o vigoare în măsură să te captiveze fără să te șocheze: în fermecătoarele sale simfonii de culori totul este armonie. Căci acest artist de o originalitate aparte este, înainte de toate, un colorist”. (Pierre Mornand, Text Catalog „Constantin Calafateanu”, 1970).

Biografie:

Pe 23 mai 1911 se naște la Tulcea Constantin Calafateanu, al treilea fiu al lui Alexandru Calafateanu, profesor de științe naturale, și al Anetei Calafateanu (născută Cloni). Tatăl era originar din Calafat iar mama provenea dintr-o familie boierească cu rădăcini grecești, venită din Fanar și stabilită în zona Craiovei. După Constantin au mai avut încă trei fii și o fiică.

Între anii 1903-1905 soții Calafatea se stabilesc la Tulcea, unde cumpără de la ultimul guvernator turc al Dobrogei casa de pe strada 9 Mai (fostă General Paul Stătescu), nr. 4. Familia va locui la Tulcea în această casă până la instalarea noului regim, când este nevoită să părăsească orașul și să se mute la București.

Alexandru Calafateanu, profesor la Liceul „Spiru Haret” din Tulcea, i-a avut colegi pe academicianul Constantin Moisil, pe scriitorul Nicolae Dunăreanu și pe I. Gheorghiadis, viitor profesor la Universitatea din Atena. Pasionat botanist, el a făcut numeroase cercetări în Deltă împreună cu Raul Călinescu și Popovici Bâznoșeanu.

Dintre cei șase fii ai familiei Calafateanu doar Constantin vădește înclinații artistice și face carieră de pictor și literat.

După instaurarea regimului comunist și confiscarea casei de la Tulcea, familia Calafateanu trăiește în București într-o locuință de pe actuala stradă Romulus Vulcănescu.

Constantin Calafateanu a urmat liceul în orașul natal, la Tulcea, apoi, în 1928, viitorul pictor și literat pleacă în Franța, mai întâi la Lyon, unde se înscrie la cursurile Facultății de Litere. Aprofundează cunoștințele de limba franceză, în care mai târziu va scrie la fel de ușor ca și în limba maternă, se familiarizează cu autorii clasici ai literaturii franceze. După un an, revine la Tulcea cu certificatul de absolvire al cursurilor de literatură la Lyon. În septembrie 1929 pleacă la Paris și se înscrie la Sorbona, tot la litere, dar și la Academia Julian unde este elevul lui P.A. Laurens și André Lhote. Timp de trei ani, bucurându-se de atmosfera boemă a Parisului artistic, Constantin Calafateanu studiază desenul la celebra Academie Julian, primind un certificat și o recomandare pentru a se înscrie la Școala de Belle Arte ca elev permanent. Își va continua, însă, studiile de litere la Sorbona.

În perioada studiilor pariziene îl cunoaște, la Sorbona, pe marele istoric Nicolae Iorga. Impresia puternică pe care i-o face savantul îl va însoți tot timpul, acesta fiind un model de-a lungul vieții pictorului care, ulterior, urmează la Universitatea din București cursurile de istorie universală ale lui Iorga.

În 1931, la sfârșitul perioadei de studii, expune două peisaje într-o expoziție de grup de la Paris, acesta reprezentând debutul său artistic.

Calafateanu revine în țară iar în 1932 se înscrie la Universitatea din București cu certificatul de absolvire a Facultății de Litere de la Sorbona. Pentru susținerea licenței susține treisprezece examene de literatură, filosofie, istoria artei, antropologie. După un an și jumătate obține licența în litere și filosofie.

În 1933 este încorporat. După terminarea stagiului militar, în 1935, e numit profesor de franceză la Școala Normală din Abrud. Până în 1940 funcționează ca dascăl și la alte școli de la Cernăuți, Tulcea și Constanța.

Constantin Calafateanu se căsătorește în 1940 cu Edith Maria Coșocariu, fiica comandantului de garnizoană din Tulcea și a unei austriece din Bucovina. În același an Calafateanu publică primul volum al „Istoriei literaturii franceze de la origini până la sfârșitul secolului al XVI-lea”. Un an mai târziu vede lumina tiparului și al doilea volum al lucării, În 1941 scrie piesa de teatru „Nirvana”, în trei acte și șase tablouri, inspirată din viața lui Eminescu și publicată la Editura Prometeu în 1943.

În 1942 se naște Liliana Maria, unica fiică a pictorului. Tânăra familie Calafateanu se stabilește la București iar Constantin Calafateanu primește un post de conducere la Revista Oficiului de Turism.

În 1949, în timp ce era înscris la studii doctorale la Iași, e arestat. Trece prin închisorile politice de la Jilava, Văcărești, Ploiești, Făgăraș, Aiud, Poarta Albă și Capul Midia. În 1956 are loc un proces în urma căruia este găsit nevinovat și apoi eliberat. În contextual istoric vitreg pe care-l trăiește, Calafateanu se va dedica dedica total picturii. E primit în Uniunea Artiștilor Plastici. Pentru că refuză realismul socialist este exclus din rândurile breslei, după doar doi ani. Timp un deceniu lucrează în atelierul de pe Calea Victoriei, nr. 101.

Expoziția personală deschisă la sala „Nicolae Cristea” din București în 1963 atrage comentariile elogioase ale lui Petru Comarnescu, criticul prezentându-l ca pe un „autentic colorist”.

În 1965 deschide o expoziție personală la Asociația Artiștilor Fotografi, de pe strada Brezoiani, urmată de alte expoziții prin țară, care-l aduc în conștiința publicului și a criticii de artă.

În 1968 primește o invitație de la Sorbona și deschide o expoziție personală la Paris, la Galerié rue de Miromesnil 7. Prestigioasa universitate sărbătorea în acel an Centenarul Lamartine iar Calafateanu scrisese lucrarea de doctorat: „Lamartine și scriitorii români”, publicată în Franța, însă interzisă tiparului în România. Expoziția e vizitată și apreciată de criticul Pierre Mornand care facilitează publicarea unui catalog Constantin Calafateanu, la sfârșitul aceluiași an.

În 1969 Constantin Calafateanu revine la Paris pentru trei ani neîntrerupți și deschide, succesiv, mai multe expoziții, la Paris, la Cannes, în sudul Franței. În 1971, cu ocazia expoziției personale de la Galeria „Martinez” îi apare la Paris o nouă monografie, în colecția „Arts et artistes nouvelle”, Éditions Latines, având titlul „Calafateanu, Dessins et Gouaches”, cu prefața semnată de prestigiosul critic Pierre Imbroug, directorul revistei „L’Art”. Critica pariziană îl include pe Calafateanu printre pictorii din „École de Paris” și este primit în rândurile membrilor Uniunii Artiștilor Plastici Francezi. Are ocazia să rămână definitiv în Franța, Universitatea de la Sorbona oferindu-I posibilitatea să conferențieze timp de un an despre arta românească. Susține treisprezece prelegeri la Sorbona-Paris IV, ce au ca subiect: „L’esprit français dans la peinture roumanine contemporaine”. Confrerințele fac cunoscută și dincolo de granițe activitatea pictorilor: Grigorescu, Andreescu ori Pallady.

Revine în România. În 1976 numele său este consemnat în prestigiosul dicționar „Benezit” . În 1978 i se îngăduie să călătorească din nou la Paris pentru o expoziție personală ce cunoaște un real succes, la vernisaj fiind prezent chiar Alain Poter, președintele, Senatului Francez. Expoziția e consemnată în„Le Figaro”. Televiziunea franceză consemnează că „pictorul Calafateanu a introdus peisajul românesc în pictura universală”.

În 1982 apare tipărit în patru limbi (română, franceză, engleză, germană) la editura Sport-Turism albumul monografic intitulat: „Calafateanu – Itinerar plastic”, cu prefața criticului și istoricului de artă Petre Oprea.

În 1984 i se propune o mare retrospectivă la Paris, o donație de lucrări către Statul Francez, precum și expunerea lucrărilor sale în câteva muzee prestigioase. La solicitarea adresată Ministerului Afacerilor Externe din România de a se implica în organizarea expoziției nu primește nici un răspuns.

Ultima expoziție personală de la București are loc în 1986 la galeriile Municipiului. În același an e reprimit în Uniunea Artiștilor Plastici din România. Reușește să finalizeze volumul I al lucrării„Scriitori francezi celebri” și îl începe pe al doilea.

Chiar în prima zi a anului 1987 o fulgerătoare și cumplită boală pune capăt vieții artistului.

Expoziții personale:

București, Sala „Nicolae Cristea” (1963), București, Asociația Artiștilor Fotografi(1965), Galeriile de Artă din Craiova (1967), Biblioteca Centrală Universitară (1968), La Galérie 7 – Rue de Miromensil, Paris (1968), La Galérie Bernheim Jeune (1968), La Galérie de la Lumière, Paris (1970), La Galérie Martinez, Cannes – Franța (1971), La Galérie des Capucines, Paris (1972), Asociația Artiștilor Fotografi, București (1973), Muzeul de Artă din Craiova (1973), Muzeul de Artă din Constanța (1973), Sala Sindicatelor din Tulcea (1973), Opera Română (1974), Ateneul Român (1975), La Galérie 92, Paris (1978), Galeria de Artă a Municipiului București (1980, 1986), Muzeul de Artă din Craiova, expoziție retrospectivă (1988), Galeria „Etaj 3/4” a Teatrului Național București (1994), Galeriile de artă „Dragomir”, București (1995), Galeriile de Artă „Artex”, Râmnicu Vâlcea (2014); Conceptual Gallery, București (2015)

Expoziții de grup:

Expoziția Internațională de la Düsseldorf, Germania (1968), Salonul Saint-Honoré Matignon, Paris (1968), La Galérie Bernheim Jeune, Franța (1968), Expozițiile Internaționale de la Tours și Lourdes, Franța (1970), India (1978); Expoziția „Patru pictori spre neuitare – Medi Wechsler Dinu, Lidia Nancuischi, Maria Constantin, Constantin Calafateanu”, Biblioteca Academiei Române (2018).

Lucrări publicate:„Istoria literaturii franceze de la origini până la sfârșitul secolului al XVI-lea”, Tipografia Dacia, Constanța, 1941; „Istoria literaturii franceze”, în două volume (volumul II, „Clasicismul”), în două volume, exemplar bibliofil, Editura Prometeu, București, 1943; „Nirvana”, Editura Prometeu, București, 1943; „Lamartine și scriitorii români”, teza de doctorat, publicată în Franța.

Lucrări nepublicate: „Brâncuși”, studiu monografic în limba franceză, 1969; nuvelele „Maestrul”, „Tot mai sus”, „Scufița roșie”, 1980; „Adevărul”, 1980; nuvela , „Pe aripile dragostei”, 1986; nuvela „Furtuna”, nedatată; „Scriitori francezi celebri”, 1986;„Secrets de Famille”, roman în limba franceză, nedatat; „Jurnal de artist”.

Afilieri:

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România; Membru alUniunii Artiștilor Plastici Francezi; membru al Maison d’Artists din Paris.

Recunoașteri ale artistului:

Monografia „Constantin Calafateanu”, cu o prefață de Pierre Mornand, Editura d’Art Rousset, Paris, 1970; monografia „Calafateanu, dessines et gouaches”, colecția „Arts et artistes”, Nouvelle Éditions Latines, Paris, 1971; în 1976 – este menționat în Dicționarul „Benezit”, în noua ediție a lucrării „Dictionnaire de peintres, sculpteurs, dessinateurs et graveurs”, vol. II, Editura Grund, Paris

Bibliografie:

Monografia „C. Calafateanu – Itinerar plastic”, cu o prefață de Petre Oprea, Editura Sport-Turism, ediție trilingvă (română, franceză, germană), 1982; albumul monografic „Constantin Calafateanu” de Luiza Barcan, Editura Ars Docendi, București, 2014; articolul „O viață de pictor <<așa cum a fost>>”, de Luiza Barcan, în revista „Contemporanul”, nr. 7/iulie/2014.

This article "Calafateanu Constantin" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Calafateanu Constantin. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.

Facebook Page

Follow us on Twitter !