Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea
 | S-a sugerat ca acest articol să fie divizat în două sau mai multe articole. Vedeți detalii în pagina de discuții. |
 | Sunt foarte puține articole (sau chiar niciunul) care se leagă de acesta. Vă rugăm introduceți legături interne spre acest articol în articolele înrudite. |
.svg)
In urma unor statistici legate despre Europa a intrat într-un contact mai strâns cu Asia și Africa. Vreme de secole, civilizațiile străvechi asiatice, cum ar fi cea chineză, deținuseră primatul dezvoltării economice și inovației tehnologice; treptat, civilizația europeană a căpătat un avans devenit decisiv o dată cu declanșarea revoluției industriale, în vreme ce Asia a rămas la studiul medieval de dezvoltare. Contactul dintre modernitatea civilizațiilor europene și tradiționalismul celor asiatice și africane au condus la dependența țărilor din Africa și Asia, care au intrat în componența imperiilor coloniale ale puterilor europene (Anglia, Franța, Rusia, Olanda, Portugalia etc.). În fața expansiunii europene, unele state din Asia (China, Japonia) au rupt legăturile cu lumea. Consecința a fost stagnarea și închistarea în tradiții și rânduieli învechite.
India[modificare]
Cea mai de seamă colonie a imperiului de peste mări al Angliei era India, „perla coroanei britanice”. Stăpânirea engleză a avut drept rezultat ruinarea economiei tradiționale indigene de pătrunderea mărfurilor britanice mai ieftine. S-a înrăutățit viața localnicilor, ceea ce a avut ca urmare o puternică răscoală cunoscută sub numele de „Marea Revoltă” (1857-1858), înăbușită cu mare greutate de britanici. Aceștia și-au perfecționat metodele de stăpânire și au atras de partea lor aristocrația indiană, cu care au împărțit avantajele conducerii. Dominația străină a avut și urmări pozitive prin introducerea tehnologiilor moderne europene (de exemplu, căile ferate și construirea de fabrici) în scopul unei clase mijlocii indiene cu vederi naționaliste care milita la început pentru o autonomie sporită a coloniei, apoi pentru independență completă. Mișcarea națională s-a organizat prin formarea „Congresului Național” (1876).
China[modificare]
Contrabanda cu opiu, pe care negustorii englezi o făceau în China, a determinat un grav dezechilibru al balanței comerciale a marii țări asiatice. Urmarea au fost războaiele anglo-chineze (jumătatea secolului al XIX-lea), care au vădit înapoierea economică și corupția regimului politic din China. Prin tratatele impuse de englezi, imensa piață chineză s-a deschis pentru mărfurile europene. În fața agresiunii externe, China n-a putut rezista din cauza izbucnirii unei formidabile răscoale, cea a taipingilor (1850-1868), care a produs imense pagube umane și materiale. Încercările ulterioare de modernizare economică după model occidental n-au izbutit. Înfrângerea din războiul cu Japonia (1894-1895) a demonstrat faptul că Imperiul Chinez se afla în pragul prăbușirii. Puterile occidentale (Anglia, Franța, Rusia, SUA, Germania) împreună cu Japonia au împărțit China în sfere de influență. Reacția naționalistă a poporului chinez a fost exprimată sub forma unei mari răscoale (răscoala „boxerilor”), înăbușită doar prin intervenția armatelor străine. Situația dificilă în care se găsea China a condus la modernizarea instituțiilor prin revoluția politică care a avut drept rezultat abolirea străvechii instituții monarhice și proclamarea republicii (1911-1913). O singură țară din Asia a reușit să asimileze valorile civilizației occidentale pe care le-a adaptat la propriile tradiții milenare: Japonia.
Japonia[modificare]
Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Japonia a fost o țară aproape complet izolată de restul lumii. Acest fapt a contribuit la menținerea formelor de organizare socială și politică medievale. În 1853, o flotă americană a acostat într-un port japonez, solicitând încheierea unor înțelegeri comerciale. În anul următor, escadra americană a revenit, silind Japonia să semneze un tratat prin care se realiza deschiderea porturilor pentru comerțul din Statele Unite. La scurt timp, și celelalte puteri occidentale au încheiat tratate asemănătoare. Acestea era defavorabile Japoniei, întrucât era știrbită suveranitatea statului care nu avea voie să fixeze taxe vamale pe mărfurile de import. Statutul de inferioritate a Japoniei în relațiile cu occidentul a lezat sentimentele naționale ale locuitorilor, fapt ce a contribuit la desfășurarea unei spectaculoase revoluții moderne, așa-numita eră Meiji (guvernarea luminată). Aceasta a fost înițiată în 1868 de tânărul împărat Mutsu Hito, care, cu sprijinul unor tineri aristocrați, a desființat shogunatul și a preluat întreaga putere. A început aplicarea unui program de reforme care includea lichidarea privilegiilor feudale, egalitatea în fața legii, folosirea tehnicilor avansate ale Occidentului în economie. În urma unor îndelungi dezbateri, a fost promulgată o consituție cu caracter conservator care conferea împăratului puteri extinse, au apărut partidele politice. Au fost făcute mari eforturi pentru dezvoltarea învățământului și instruirea populației. Au fost chemați specialiști occidentali, tineri japonezi au fost trimiși în Europa și America pentru a deveni specialiști în industrie și agricultură. S-au investit mari sume în construcția de interprinderi industriale și în dezvoltarea rețelei de căi ferate, drumuri și telegraf. Uimitoarele progrese ale economiei japoneze au fost realizate prin scăderea nivelului de viață a populației, în special al țărănimii supusă la mari impozite. Grație acestor măsuri, într-un timp surprinzător de scurt, Japonia a devenit o țară dezvoltată economic, izbutind să anuleze în anii '90 ai secolului al XIX-lea tratatele defavorabile ale puterilor occidentale. Resursele puse la dispoziție statului au fost folosite pentru crearea unei armate și unei flote deosebit de puternice cu care Japonia a dus contemporani, Japonia a învins China în războiul din 1894-1895, ocupând Taiwan-ul. Un deceniu mai târziu s-a afirmat ca mare putere în urma unui război câștigat contra Rusiei (1904-1905), când și-a sporit teritoriile și influența în China. Rolul important al militarilor, proveniți în cea mai mare parte din rândurile foștilor feudali cu însemnate asupra istoriei poporului japonez, ca și asupra istoriei altor popoare din estul Asiei. În ciuda modernizării accelerate, Japonia nu și-a pierdut tradițiile, civilizația păstrându-și caracterull de originalitate, care a îmbogățit patrimoniul culturii universale.
Africa[modificare]
Africa a fost împărțită între puterile europene concomitent cu expedițiile de explorare din interiorul continentului (precum cele ale lui Livingstone și Stanley).
This article "Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
