Anton Balotă
Anton Balotă (n. 17 ianuarie 1901, Pitești - d. 24 octombrie 1971, București) este un istoric român.
Viață și operă[modificare]
A urmat studiile secundare in orașul natal, Pitești, iar ulterior pe cele superioare la București, la Facultatea de Litere (începute în 1922) și apoi la Belgrad, unde își susține doctoratul în slavistică și albaneză în 1925. Își începe cariera universitară ca asistent la catedra de slavistică a Universitații din București, ulterior devenind profesor secundar la Miercurea-Ciuc și București și în învățământul militar (1926-1936). În perioada 1951-1952, a fost colaborator la Institutul de Istorie al Academiei Republicii Socialiste România.[1]
Opere[modificare]
La litterature slavo-roumaine a l'epoque d'Etienne le Grand, în ,,Romano-slavica", I, 1958
Bogomilismul și cultura maselor populare din Bulgaria și țările române, în ,,Romano-slavica" I, 1958
,,Radu Voievode" dans l'epique sud-slave, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, V, 1967
Vitejii lui Ștefan cel Mare, în „Studii și Articole de Istorie”, IX, 1967
Autenticitatea ,,Învățăturilor lui Neagoe Basarab" în „Sudii”, XXII, 1969
Note[modificare]
- ↑ Ștefănescu, Ștefan, ed. (). Enciclopedia Istoriografiei Românești. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 43.Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
This article "Anton Balotă" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Anton Balotă. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
