Familia în dezvoltarea civilizației arabo-islamice

Fișier:Familia si rolul sau esential in dezvoltarea civilizatiei arabo-islamice

[[|miniatura|FAMILIA ȘI ROLUL SĂU ESENȚIAL ÎN FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA CIVILIZAȚIEI ARABO-ISLAMICE Într-o foarte mare măsură, marile civilizații ale omenirii au fost identificate cu marile religii ale lumii, religia având un rol important între elementele care definesc o civilizație, cu mult înaintea etnicității, limbii, modului de viață și obiceiurilor. Civilizatia Islamică, originară din Peninsula Arabică, unde Mohammad l-a fundamentat prin Coran în secolul al VII-lea d.Hr., Islamul s-a răspândit prin cuceriri în Nordul Africii, Peninsula Iberică, Asia Mică, Sud-Estul Asiei, etc. El păstrează prin religie, cultură și morală substratul unei filosofii a vieții circumscrise Coranului, unitară și pătrunsă de un puternic conservatorism social-economic și politic-confesional. Este cunoscut faptul că în lumea islamică există mai multe culturi și subcivilizații, dar ele converg spre un nucleu ce le asigură un loc aparte între marile civilizații din lumea contemporană. Se individualizează în mod deosebit prin elemente distincte în cadrul islamului zonele de cultură: arabică, turcă, persană și malaieziană. Coranul, cartea sfântă a musulmanilor, este un cod revelat religios și social (ceea ce denotă caracterul juridic al religiei islamice, definit printr-o lege shari’a ). Familia musulmana provocări și aspirații. Islamul a subliniat importanța celulei familiei și i-a trasat în detaliu regulile de funcționare în Coran și Sunnah ( tradiția profetică). Aceasta demonstrează importanța familiei în legatură cu individul, societatea și comunitatea musulmană. Putem găsi elaborate pe baza regulilor privitoare la căsătorie din Coran și Sunnah, drepturile și responsabilitățile soților, relația pîrinte-copil dar și aspecte privind moștenirea sau divorțul. Atingerea tuturor problemelor legate de familie în asemenea detaliu accentuează ideea că binele familiei influențează starea de spirit a individului ca și stabilitatea și securitatea societății ca întreg. Precizările din Sunnah și Coran sunt direct legate de aqiydah și credința în Allah. Islamul bazează relația dintre soți pe îndurare, dragoste și bunătate, acordând ambilor parteneri drepturi și obligații clare după care să se comporte pentru a avea o viața mai ușoară și pentru a crea o societate în siguranță și stabilă. În acest context Profetul Muhammad a spus: Cei mai virtuoși dintre voi sunt cei care se poarta bine cu familiile lor, iar eu sunt cel mai bun dintre voi cu familia mea ( At-Tirmizy 394/10). În cadrul doctrinei islamice, scopul creeării unei familii este formarea unui individ virtuos și a unei societăti capabile și asta pentru că familia este principalul mediu social care îl cuprinde pe individ încă de la naștere. Familia e martora progresului de la o etapă la alta și contribuie la formarea vieții fiecărui individ cu propria sa persoană. Familia pune la dispoziție mediul care cizelează perspectiva mentală, socială și morală a individului, fiind deci cea mai puternică forță condițională eficace. În islam, familia este baza sistemului social. Familia nu este o organizație spontană de oameni ci este o instituție predestinată divin.Familia și căsătoria sunt considerate sacre și nobile, un contract social care oferă drepturi și obligații egale membrilor cuplului. Progresul și bunăstarea societătii sau decăderea sa se datorează unitații și puterii sau slăbiciunii familiei. Slăbiciunea este un indicator crucial al slăbiciunii societății, reflectate de probleme precum delicvența juvenilă sau divorțul. Conceptul familiei extinse este comună în culturile non vestice, spre deosebire de familia nucleu care înseamnă o familie formată doar din părinți și copiii lor precum este comun in vest. Familiile extinse înseamna copiii, parinții, bunicii și rudele apropiate ce împart aceeași gospodărie. Islamul nu specifică dacă familia unui musulman ar trebui să fie tip nucleu sau extinsă. In privința relațiilor din cadrul acestei familii, primul și cel mai important este cel al soțului, soției, copiilor și bunicilor. În privința rudelor de gradul doi sau trei nu se poate spune că musulmanul nu are nici o obligație sau responsabilitate față de aceste rude, dar rudele de gradul întâi au drepturi precise și neechivoce. Cu toate că natura datoriilor și obligațiilor membrilor familiei sunt instictive în natura umană, este important să realizăm că legea islamică exista numai ca supliment și pentru a întări aceste sentimente nu pentru a le înlocui. Islamul se comportă ca o garanție că drepturile și responsabilitățile fiecărui membru al familiei și le-a îndeplinit cu respect față de ceilalți cu egalitate și dreptate. Legile familiei islamice stabilesc minimul de drepturi pentru a garanta interesele fiecărui membru al familiei. Astfel, în islam relațiile de familie sunt conduse printr-o balanță între bunul simț al datoriei al membrilor familiei și ceea ce a fost pogorât ca minim de lege. Descendența familială are un rol esențial în familia musulmană deoarece din aceasta provine obligațiile, datoriile și responsabilitățile membrilor familiei. Sistemul familial islamic menține drepturile soțului, soției și ale copiilor într-un echilibru perfect. Normele morale Qur’anice promovează comportamentul deschis, generozitatea și dragostea într-un sistem familial organizat. Pacea și securitatea oferite de o familie stabilă au o importanță deosebită și sunt esențiale în evoluția spirituală a membrilor săi. În lumea islamică, se găsesc cu greu case de bătrâni. Efortul de a-i ajuta pe părinți într-un moment dificil din viața lor este considerat o onoare și o binecuvântare. În Islam, nu este de ajuns să ne rugăm pentru părinții noștri, ci trebuie să fim foarte înțelegători, să ne amintim că și ei s-au sacrificat pentru noi când eram copii neajutorați. Mamelor li se acordă un respect deosebit. Când părinții ajung la o anumită vârstă, trebuie tratați cu respect și compasiune. În Islam, ajutorul acordat părinților reprezintă o îndatorire importantă, a doua după rugăciune. Nu este frumos să îți arăți iritarea față de ei, când, fie cu voia sau fără voia lor, devin dificili la bătrânețe. Allah Preaînaltul spune: Și Domnul tău a orânduit să nu-L adorați decât pe El și să vă purtați frumos cu părinții voștri, iar dacă bătrânețile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le zice lor Of, și nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. Și din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei și îndurării și spune: Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut când am fost mic. (Al-’Isra: 23-24). Pentru a înțelege statutul familiei în societățile musulmane de ieri și de azi este necesar să pornim de la legislația islamică în această privință care la rândul ei este rezultat al prescripțiilor coranice și al preceptelor extrase din vorbele și faptele Profetului dar este util în același timp, să avem în vedere condițiile în care apare și se dezvoltă conceptul de familie în islam.]]