Ioana Olteș
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 1308: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)
Ioana Olteș, născută Cornelia Olteanu (Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 854: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)) a fost o pictoriță română.
Biografie[modificare]
Educație, cursurile lui Steriade[modificare]
Ioana Olteș s-a născut la data de 1 iulie 1927, la București. Și-a petrecut copilăria la Turnu Măgurele unde tatăl său, ofițer militar, era cantonat, și unde a început să creeze acuarele și oale decorate. La București a urmat cursurile lui Jean Alexandru Steriade în jurul căruia i-a întâlnit pe Aurel Cojan, Ion Mirea, Vasile Varga, Ionel Jianu, Ion Sălișteanu, Ion Bițan, Paul Gherasim, Alexandru Ciucurencu, Brăduț Covaliu, Corneliu Baba, Constantin Piliuță, Dorian Szasz, Vasile Tonegaru și alți artiști.
Expoziții[modificare]
A expus pentru prima dată la sala "Dalles" din București la salonul oficial din 1947, simultan lucrând ca ilustratoare la revista "Femeia și căminul". A fost admisă în Uniunea Artiștilor Plastici și a ilustrat numeroase cărți pentu copii, mai ales la Editura Tineretului.
A avut expoziții personale sau colective la București (Sala Palatului, galeria Galatheea, sala Dalles), Baia-Mare, Galați și Constanța în 1956, 1958, 1962, 1963, 1965 și 1966, la Târnovo (Bulgaria) în 1964, Dresda (R.D.G.) în 1965, Praga (Cehoslovacia) în 1966 și Faenza (Italia) în 1967. Pe lângă pictura de stil semi-figurativ oniric, cu forme inspirate din țesături, din fresce, din arta populară, a realizat multă grafică, îndeosebi portrete, dar și acuarele și ceramică împreună cu ceramistul Alexandru Bagossy din Baia-Mare, obținând în anul 1967 medalia de aur la Concursul internațional de ceramică din Faenza (Italia).
Ilustratoare de cărți[modificare]
La Editura Tineretului, a ilustrat o serie de cărți pentru copii, printre care:
- Mihnea Voinicul (1952)
- Cezar Petrescu: Fram, ursul polar (1953)
- Viorica Huber-Rogoz: Vălurea (1953)
- Emil Gârleanu: Din lumea celor care nu cuvântă (1955)
- Alexandru Toma: Piuici și frații lui mici (1958)
- Ion Istrate: Oul năzdrăvan (1959)
- Valeria Boiculesi: Hai, urcați-vă, zorele (1960)
- Petre Ispirescu: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte (1961)
- Frații Grimm: Croitorașul cel viteaz (1963)
- Ion Creangă: Punguța cu doi bani (reeditată 2008).
Acestea au făcut-o foarte cunoscută la perioada respectivă.
Probleme politice[modificare]
A fost membră de Partid, dar, luând cuvântul în ședințe ca și cum comunismul ar fi fost o democrație, și afirmându-se simultan creștină ortodoxă, a avut probleme cu autoritățile și a fost în mai multe rânduri internată la spitalul psihiatric „Gh. Marinescu” din București. A fost, pentru puțină vreme, căsătorită cu medicul scriitor Sorin Stănescu, apoi cu Dumitru Cepleanu.
Exilul în Țările de Jos și Franța[modificare]
În anul 1968 părăsește țara și se stabilește în Țările de Jos, apoi în Franța, unde își schimbă pseudonimul artistic în „Jeanne Galtier”, continuând să expună pictură și ceramică până în anul 2005, și primind pentru activitatea sa Ordinul Meritului Artistic francez în 1996. La Paris a expus la galeriile „Dina Vierny”, „Ror-Volmar” și la Salonul Artiștilor Francezi (societate care i-a acordat o pensie pe viață). A expus de asemenea la Vallauris (Franța), și Veneția (Italia). În ultimii ani ai vieții, zbuciumată de puternice sentimente contradictorii, a realizat multe icoane într-un un stil personal, ne-canonic și câteodată stilizat aproape până la abstract. A încetat din viață la data de 1 februarie 2007, la Paris, mormântul ei găsindu-se la cimitirul Sfânta Vineri din București.
Ioana Olteș face parte dintr-o generație de artiști români care a trebuit să se supună condițiilor comunismului, în care artistul putea fi subvenționat cu condiția de a nu depăși anumite limite și de a accepta comenzile statului, o generație din care o bună parte și-a încheiat cariera peste hotare (dintre colegii săi doar, Aurel Cojan, Ion Mirea, Ionel Jianu și Jules Perahim s-au stabilit de asemenea la Paris). Pictura ei din tinerețe, apropiată de cercetările primilor membri ai actualului grup artistic „Prolog”, a fost câteodată calificată ca „pășunistă”: un mod de a evoca valorile intemporale ale românismului, relativ admisibil în contextul în care realismul socialist era singurul stil promovat de putere. Câteva tablouri ale sale create în Franța, au intrat în 2009 în colecția ambasadei române din Paris, unul decorând chiar biroul ambasadorului; alte câteva sunt la Institutul cultural român din Freiburg (Germania)[1].
Galerie de imagini[modificare]
-
Natură moartă, tablou în ulei de Ioana Olteş (1950).
-
Cămin la ţară, tablou în ulei de Ioana Olteş (1954).
-
Autoportret în ulei (1964).
-
Copertă de Ioana Olteş pentru Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu (1964).
-
Pește tropical, ceramică de I. Olteş (1967)
-
Crăiasa albastră, frescă de I. Olteş (1996)
Note[modificare]
Bibliografie[modificare]
- Cornelia Olteanu-Ioana Olteș, articol în Economie roumaine magazine, nr.9, Octombrie 1996, p. 76.
Eroare Lua în Modul:Authority_control la linia 786: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)
This article "Ioana Olteș" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Ioana Olteș. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
