Ion Niculiță
Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 1308: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)
Niculiță Ion (n. 27 mai 1939, s. Zărnești, județul Cahul, România, azi raionul Cahul, Republica Moldova) este un arheolog și istoric din Republica Moldova, profesor universitar, doctor habilitat în istorie, specialist în arheologia și istoria veche a Europei de Sud-Est din mileniul I î. Hr. – prima jumătate a mileniului I d. Hr.
Biografie[modificare]
Ion Niculiță s-a nascut la 27 mai 1939 in comuna Zărnesti, judetul Cahul, in familia lui Timofei Niculiță si a Anei Pârvan. Pe linia maternă se trage din familia marelui arheolog român Vasile Parvan[1]. De asemenea, este rudă cu renumitul arheolog român, Director General al Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, dr., conf., univ., Valeriu Cavruc / Valerii Kavruk.
Studii[modificare]
După absolvirea școlii medii, între anii 1958-1963 își face studiile la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău, avându-i printre profesori pe E. Rikman și R. Enghelgardt[2]. Alături de alți colegi de facultate, a participat activ la fondarea în anul 1958 a Seminarului Științific Studențesc de Arheologie și Istorie Veche, care activează până în prezent[3].
În anii 1968-1971 urmează studiile de doctorat la Catedra de Arheologie a Universității de Stat „M.V. Lomonosov” din Moscova, care s-au încununat cu susținerea tezei de doctor în științe istorice în anul 1972[4] cu tema „Geții la Est de Carpați în secolele IV-III î.e.n.” Conducătorul științific al tezei a fost dr. Irina Jacenko[5], care, alături de alți renumiți specialiști moscoviți, precum A. Arcychovskij, B. Grakov, B. Rybakov, A. Meljukova[6] ș. a., s-a aflat printre îndrumătorii doctorandului I. Niculiță.
În anul 1991 în cadrul aceleiași prestigioase universități moscovite susține cu succes teza „Tracii septentrionali în secolele VI-I î.e.n.”, obținând titlul de doctor habilitat în științe istorice[7].
Carieră universitară[modificare]
Imediat după absolvirea facultății, parcurge toate etapele carierei universitare: asistent (1963-1968), lector (1970), lector superior (1974-1976), conferențiar (1976-1992) și profesor universitar (din 1992). Între anii 1984-1986 a deținut funcția de șef al Catedrei Istorie Antică și Medievală. A fondat Catedra de Arheologie și Istorie Antică, pe care a condus-o în perioada anilor 1986-2012. Fiind șef de catedră și decan al Facultății de Istorie (1992-2002) a contribuind substanțial la formarea și consolidarea direcțiilor de cercetare din domeniul istoriei și arheologiei din Republica Moldova[8]. Fiind titularul cursului de arheologie și istorie veche a dezvoltat și alte cursuri universitare, care abordează probleme controversate ale preistoriei și istoriei antice: procesele etnoculturale din epoca fierului, elenizarea, romanizarea, creștinismul popular în spațiul de la nord-balcanic etc. Grație eforturilor sale a reușit organizarea unei generații noi de arheologi[9].
A fondat Laboratorul de Cercetări Științifice „Tracologie” în anul 1990, coordonând numeroase proiecte de cercetare științifică.
A coordonat 7 teze de doctor (Aurel Zanoci, Valeriu Banaru, Natalia Mateevici, Andrei Nicic, Sergiu Matveev, Serghei Fidelschi, Petre Mocanu, Andrei Corobcean) și 4 teze de doctor habilitat (Oleg Levițki, Eugen Sava, Gheorghe Postică, Elena Ploșniță).
Activitatea științifică[modificare]
Interesele științifice, spre care și-a îndreptat contribuțiile Ion Niculiță, se concentrează în mod prioritar asupra mileniului I a. Chr. din spațiul nord-vest pontic. O atenție deosebită în studiile sale este închinată proceselor culturale de la finele mileniului II – începutul mileniului I a. Chr., perioada de constituire a civilizației tracice și a individualizării ramurii nordice a acesteia. Cele mai semnificative contribuții sunt închinate proceselor de uniformizare a culturii tracilor de nord și evoluție a comunităților getice în a doua jumătate a mileniului I a. Chr. Un rol aparte printre preocupările sale îi este rezervat primei jumătăți a mileniului I p. Chr., abordând complexitatea analizei surselor narative și arheologice la elucidarea problemelor procesului de romanizare, în special al spațiului pruto-nistrean.
Asupra calității cercetărilor sale științifice își lasă amprenta combinarea cercetărilor arheologice de teren cu cea de birou și activitatea didactică universitară. Pe parcursul carierei sale a participat și condus numeroase șantiere arheologice din regiune: Dănceni, Suruceni, Hansca, Sobari, Butuceni, Trebujeni, Mășcăuți, Saharna (Republica Moldova), Satu Nou/Novosel’skoe și Orlovka/Cartal (Ucraina).
Ion Niculiță este autor și coautor a 10 monografii și a peste 200 de studii și articole publicate în volume naționale și internaționale. Printre acestea, capodopera sa o reprezintă lucrarea „Tracii septentrionali în secolele VI-I î.e.n.” (1987) publicată în limba rusă. A participat la peste 200 de conferințe științifice naționale și internaționale[10].
- Membru al Consiliului Internațional de Studii Indo-Europene și Trace.
- Membru de Onoare al Institutului de Arheologie din Iași[11].
- Membru al comitetelor de redacție al revistelor SCIVA (București), Istros (Brăila), Cumidava (Brașov), Tyragetia (Chișinău)[12].
Distincții[modificare]
- Cavaler al Ordinului „Gloria Muncii”.
- Diploma de gradul I a Guvernului Republicii Moldova.
- Diploma „Meritul Academic” al Academiei Române.
- Cetățean de Onoare al raionului Cahul.
Lista selectivă a publicațiilor[modificare]
Романовская М., Лапушнян В., Никулицэ И. Памятники железного века. Археологическая карта Молдавии, Вып. 4, Кишинёв 1974.
Никулицэ И. Т. Геты в IV-III веках до нашей эры в Днестровско-Карпатских землях, Кишинёв 1977.
Никулицэ И. Т. Северные фракийцы VI-I веков до нашей эры. Кишинёв 1987.
Niculiță I., Popa A. Prezență romană în zona nord-vest-pontică. Chișinău 2000.
Niculiță I., Zanoci A., Teodor S. Butuceni. Monografie arheologică. București, 2002.
Niculiță I. Thraco-Getica: studii și materiale. Chișinău 2004.
Referințe[modificare]
This article "Ion Niculiță" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Ion Niculiță. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
|
This page exists already on Wikipedia. |
- ↑ „Ion Niculita, profesor universitar, doctor habilitat in istorie”. Accesat în .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Zanoci A., Arnăut T. „Profesorul Ion Niculiță la 70 de ani, Tyragetia s.n., III, 2009, 377-380”.Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Matveev S. „Profesorul Ion Niculiță la 80 de ani, Tyragetia s.n., XIII, 2019, 507-509”.Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Zanoci, A. „Profesorul Ion Niculiţă, conducător de şantiere arheologice (la cea de-a 80-a aniversare), Revista Arheologică Numărul 2(15) / 2019 / ISSN 1857-016X /ISSNe 2537-6144”.Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Никулицэ, Иван Тимофеевич. „Геты IV-III вв. до н. э. в днестровско-карпатских землях : диссертация ... кандидата исторических наук : 07.00.00. - Кишинев, 1977. - 283 с. : ил. История. Исторические науки, OD Дк 72-7/404”. Accesat în .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Studia in honorem Ion Niculiță, Chișinău,. Cartdidact. .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Никулицэ, Иван Тимофеевич. „Никулицэ, Иван Тимофеевич. Северные фракийцы в VI-I в. в. до н. э. : автореферат дис. ... доктора истор. наук : 07.00.06 / МГУ им. М. В. Ломоносова. - Москва, 1991. - 32 с. Археология”. Accesat în .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Studia archaeologiae et historiae antiquae: Doctissimo viro Scientiarum Archeologiae et Historiae Ion Niculiță, anno septuagessimo aetatis suae, dedicatur, Chișinău,. BonsOffices. .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Contribuții la preistoria și istoria antică a spațiului carpato-danubiano-pontic. In honorem professoris Ion Niculiță natalia sua octogesima celebrantis, Chișinău,. Cartdidact. .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Matveev S. „Profesorul Ion Niculiță la 80 de ani, Tyragetia s.n., XIII, 2019, 507-509”.Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Institutul de Arheologie, Academia Română (Filiala din Iași). „Membrii De Onoare ai Institutului de Arheologie Iași”. Accesat în .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Muzeul Național de Istorie a Moldovei. „Revista „Tyragetia", Colegiul de redacție”. Accesat în .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
