Mariana Gurza
AM RĂMAS ÎN LUMINĂ
Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 1308: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)
Biografie[modificare]
Volume publicate[modificare]
-Apropieri ,roman, 2017;
-Destine umbrite ,2008 Ed. Atticea;
-Soapte gandite ,2006;
-Ultimul strigat ,2006 Ed. Eubeea;
-Lacrima iubirii ,2003 Ed. Artpress;
-Lumini si umbre ,2001 Ed. Augusta;
-Nevoia de a sfida tacerea, 2000 Ed. Augusta;
-Ganduri nocturne ,1999 Ed. Augusta;
-Paradox sentimental ,1998 Ed. Augusta;
VOLUME COLECTIVE[modificare]
“Al cincilea patriarh” – volum colectiv, Editura Intermundus, 2007
“Înțeleptul din America” – volum colectiv, Editura Intermundus, 2008
“Mărturisirea de credință literară” – volum colectiv, Editura Carpathia Press & Production, 2008
“In memoriam – Artur Silvestri-Mărturii tulburătoare” – volum colectiv, Editura Carpathia Press, 2009
“Promovarea valorilor culturale romanești în contextul globalizarii” – volum colectiv, Editura PIM, Iași, 2009, Coordonatori: prof. Elena Anușca-Doglan, prof. Cristian Anușca-Doglan
Pro Memoria- “ARTUR SILVESTRI- Asa cum l-am cunoscut” - volum colectiv, Editura Carpathia, 2010
Parintele Adrian Fageteanu si crucea Rugului Aprins – Omagiu la un secol de la nasterea sa – volum colectiv, editie ingrijita de Andrei Dirlau, Editura “Lumea credintei”, 2012
Poetical Bridges – Poduri lirice, ediție bilingvă (engleză-română), a antologiei de poezie română-neozeelandeză. Editura Scripta manent din Napier, Noua Zeelandă și tipărită la PIM, Iași, România, 2016
Taina scrisului – 100 de scriitori de motivație literară, antologie inițiată de scriitorul George ROCA. Editura ANAMAROL, București, 2019;
Referințe critice[modificare]
,,Mariana Gurza scrie din prea-plinul sufletesc. Sunt, firește, stângăcii la acest debut amânat. Dar ,,sertarismul” poetei, lăsând pe dinafară multe alte ,,texte” (ca sa fim în ton cu limbajul exegetic) închipuie nu doar un album de familie, cu destinație precisă. Erupțiile de revoltă, coborând în concret, transcrise ritmat, fac casă bună cu cele ale afectivității, inundând pagina. Încât, izvodite din ,,pământ și sânge” (Dor), aceste poeme – ,,boabe de lacrimi” vin să întărească o veche și știută concluzie : într-o societate care, afundându-se în mlaștina tranziției, vrea să tranzacționeze orice, există ceva – ne previne cu sensibilitate Mariana Gurza – care nu poate fi cumpărat.Și acest ceva este tocmai iubirea. La picioarele ei, autoarea depune ca ofrandă un buchet de poeme.” Adrian Dinu Rachieru
,,Ultimul strigăt, Editura Eubeea, Timișoara 2006, este cel de-al șaselea volum de versuri din bibliografia Marianei Gurza și el orchestrează un strigăt de bucurie epifanică, de reînviere și retrăire prin credință și prin cuvântul lui Dumnezeu care ne contagiază neîncetat de duhul sau atotregenerator. Hotarul dinspre viață și moarte devine astfel superfluu. Meditația asupra condiției umane vindecă de angoasa efemerității terestre a ființei și-i inoculează o enormă doză de împăcare metafizică, îmblânzind în chip miraculos veșnicul au-delà. Discursul poetic de bună și autentică factură religioasă se constituie ca un imn adus bucuriei de a exista din nou după confruntarea cu situația-limită, la cumpăna fragilă dintre a fi și-a nu mai fi, un imn adus șansei de a se fi adăpat din basmica (poate veșnica!) apa vie și tămăduitoarea lumină divină.” Ion Roșioru - (Luceafărul, Nr. 12 (783) Miercuri, 28 martie, 2007)
Tandrețe versus vertij existențial - ,,La polul opus cărților care vor să șocheze, să atragă atenția cu orice preț, aproape vehement și care populează peisajul editorial de la noi, mai există și cărți, mai există și autori care, încrezători în binele și tandrețea acestei lumi vijelioase, scriu altfel. Senzația lecturii este una liniștitoare. Pornind de la percepte morale. De la credința într-o ,,spiritualitate a locului“ și a iubirii de neam. Este și cazul cărții Destine umbrite, semnata de Mariana Gurza, Editura Atticea, Timișoara, 2008, cu o prefață de Adrian D. Rachieru, coperta în tonuri discrete semnate de Ioana Gurza. Volumul este structurat pe 4 capitole, legate toate prin tonul de lirism cald. Este o modalitate de la care mulți au abdicat. Primul capitol Spiritul locului, este o tandră rememorare a unor locuri istorice și afective, în speță e vorba de ,,dulcea Bucovină”, de drama trăită de mulți dintr-o generație de sacrificiu precum și familia autoarei, o restituire pentru cei care vor să știe ceva din geografia spirituală și istorică a acestui neam. Portretele evocate aici sunt personalități de atunci, sau de azi, care au slujit acest frumos simțământ al iubirii neamului din care fac parte. Remarcabil este Vasile Plăvan, un intelectual de clasă aleasă, jurnalist și avocat bucovinean, alături de persoane obișnuite care însă, au trăit la fel, aceeași dramă a dezrădăcinării.” Veronica Balaj - Revista Iosif Vulcan, Australia
,,În labirintul interior al poetului se strâng adesea toate contrastele lumii și aduc cu ele trăiri greu de imaginat. Robită cuvântului, fascinată de sclipirea unei imagini, de rezonanța unui cuvânt, Mariana Gurza își vede astăzi Ultimul strigăt adunat într-un volum unitar după celelalte (Paradox sentimental, Ed. Augusta, 1998; Gânduri nocturne, Ed. Augusta, 1999; Nevoia de a sfida tăcerea, Ed. Augusta, 2000, Lumini și umbre, Ed. Augusta, 2001; Lacrima iubirii Ed. Artpress, 2003). Prin volumul Ultimul strigăt, își eliberează acum ostatecul, lăsându-l să năzuiască la alte încercări, în care tensiunile cu greu se sting în pacea contemplării. În acest „teritoriu”, încercat și uneori greu accesibil altora, autoarea are din când în când clipe de liniște fragilă când versurile devin universul și salvarea sa. Din pricina unor astfel de contraste poezia sa pare contaminată de un aer melancolic.” Nina Ceranu - Orient Latin
Nevoia de a sfida tăcerea și uitarea “…Așadar cine este Mariana Gurza ? Deși s-a născut în orașul bănățean Oțelul Roșu, este bucovineancă prin părinții săi, avînd o vocație nativă pentru poezie… Pentru Mariana Gurza poezia este un mod de a trăi – a suferi, a râde, a plânge, a sfida uitarea, tăcerea…Autoarea trăiește în poezie cele mai variate sentimente, speră și visează, suferă și radiază ca orice spirit profund și vulnerabil. Poezia este o trăire totală, un univers antinomic – între bine și rău, între lumină și întuneric, între veghe și somn, între tăcere și strigăt…Imboldul creației e veșnic, sufletul e mereu deschis spre lume, iar cuvântul trebuie cu asiduitate căutat…Mariana Gurza ne promite astfel că tăcerea nu-i va putea zăgăzui sufletul…(Din cronica volumulului Nevoia de a sfida tăcerea și uitarea) Eleonora SCHIPOR (Plai Românesc-Decembrie 1999 , Cernăuți)
Bucuria de a exista din nou
"Ultimul strigat (Editura Eubeea, Timisoara, 2006) e cel de-al saselea volum de versuri din bibliografia Marianei Gurza si el orchestreaza un strigat de bucurie epifanica, de reinviere si retraire prin credinta si prin cuvantul lui Dumnezeu care ne contagiaza neincetat de duhul sau atotregenerator. Hotarul dinspre viata si moarte devine astfel superfluu. Meditatia asupra conditiei umane vindeca de angoasa efemeritatii terestre a fiintei si-i inoculeaza o enorma doza de impacare metafizica, imblanzind in chip miraculos vesnicul au-delà. Discursul poetic de buna si autentica factura religioasa se constitue ca un imn adus bucuriei de a exista din nou dupa confruntarea cu situatia-limita, la cumpana fragila dintre a fi si-a nu mai fi, un imn adus sansei de a se fi adaptat din basmica apa vie si tamaduitoarea lumina divina. Iubirea e mereu cea mai buna modalitate de deconspirare si de fletrisare a mortii. (Zbucium mut, Iubitule, voi fi umbra ta), orcat de mult s-ar deghiza aceasta Doamna Neagra in mireasa mioritica. Impovarata de dor si de spaima trecerii neiertatoare a timpului care antreneaza cu el solitudinea, durea si tradarea, poeta spera neabatuta in regasirea taramului puritatii primare : “Acolo, la picioarele Tale,/ Doamne,/ smerita,/ mi-a fost dor de mine/ cea de la inceput,/ cand am cunoscut lumina,/ si pacea si increderea/ in puterea Ta,/ Doamne al meu,/ acum ma rog Tie/ pentru dragostea mea/ de dragoste,/ pentru copiii mei,/ pentru o noua nastere”(In cautarea linistei). Regretul dupa viata lasata sa treaca netraita e unul firesc si complet motivat (Eternitate). Insa durerea e convertita cel mai adesea in nadejdea supravietuirii prin text (ravas, secventa biblica, poem, poveste, cantec etc.) ori a obiectivarii amintirii actelor care au amprentat existenta : generozitate, iertare, altruism, tandrete, iubire, moralitate, iscarea frumosului, armonizarea sufletului cu peisajele naturii inconjuratoare, arderea pe rugul creatiei, avivarea memoriei ancestrale sau doar personale, imbibarea fiintei de harul dumnezeiesc, impacarea cu sine, atingerea cotelor de sus ale ataraxiei, identificarea, fie si in vis, cu duhul astral s.a.m.d. Izvorata din suferinta, cartea Marianei Gurza e o pledoarie pentru trairea intru iubire a clipei celei repezi ce nu s-a dat, chit ca marea tristete metafizica nu va fi niciodata abolita sau escaladata pe deplin: “Mai am multe de daruit,/ cuvinte pentru poeme./ versuri pentru cantecele lumii,/ pasii pentru ritmul sufletului.../ Atunci, ce e-n inima mea? // Sunt eu cea dintotdeauna,/ cu putin adaos de soare,/ de lumina,/ si cu un ecou prelung/ al cuvintelor despre nemurire”(De sunt trista?) "
ION ROSIORU-(LUCEAFARUL, Nr. 12 (783) Miercuri, 28 martie, 2007)
Note[modificare]
Legături externe[modificare]
This article "Mariana Gurza" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Mariana Gurza. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
