Radu Părpăuță
Radu Părpăuță, născut în 1955, Tomești, Iași; facultatea de rusă-română a Universității „Al.I. Cuza”, Iași; bursă a „Fundației Soros”. A fost, pe rînd, profesor de țară, bibliotecar, documentarist, ghid turistic, traducător, ziarist. Din 1990 scrie la mai multe ziare și reviste; redactor, redactor șef-adjunct și redactor-șef al revistei Timpul; a tradus din limba rusă peste 50 de volume de istorie, filosofie, religie și literatură la edituri de prestigiu (Polirom, Institutul European, etc): Povestire despre Antihrist de Vladimir Soloviov, Antihrist (studii), Iisus Necunoscut de Dmitri Merejkovski, Spărgătorul de gheață (volum urmat de alte șapte de același autor) de Viktor Suvorov, Filosofia lui Dostoievski, Sensul istoriei de Nikolai Berdiaev, Drumul de Vasili Grossman. Antologat în volumul Ozone friendly, Editura Outopos, 2002, precum și în alte culegeri și antologii. Volume de proză: Învierea muților, Editura Tehnopress, Iași, 2005 (carte triplu premiată), Giardinieri. Povestiri vechi și nouă, Editura Alfa, Iași, 2012, Rămas-bun, Editura Polirom, 2018. Volum de eseuri: Creanga prin Creangă, Editura Muzeelor Literare, Iași, 2015. Romane: Povestea Rădăcineștilor, Editura Alfa, Iași, 2015 și Moartea vine pe Bahlui, Editura Junimea, Iași, 2018.
REFERINȚE CRITICE:
„Un povestitor din stirpea rasată a unor Neculce, Creangă, Calistrat Hogaș, Păstorel sau Sadoveanu este Radu Părpăuță, legat nu numai prin tiparele narative, dar și prin tematică și limbaj de tradiția moldavă, de la finele secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX lea. În plus, miza prozelor sale scurte ține și de resuscitarea, conservarea și mai dreapta prețuire a unei lumi specifice, a satului și a tîrgului moldovenesc, cu tot ceea ce îi alcătuiește identitatea: mentalități, limbaj, obiceiuri culinare, simboluri, credințe etc. Scrisul său are un program consecvent, acela de a deveni un vehicul al memoriei culturale, de a ajuta tradiția să meargă mai departe. Nu cred că e vorba aici de spontaneitate, deși adesea, stilistic, oralitatea domină textul; e vorba, mai degrabă, de un efort livresc, de plasarea conștientă (și riscantă!) într-o direcție care începe prin Negruzzi și își găsește momentul culminant în gruparea de la Viața Românească și mai ales la Sadoveanu. Oricît de vetuste ar părea nepricepuților sau grăbiților, aceste modele obligă la mult rafinament, la un soi de estetizare densă și cerebrală a narațiunii, care nu e la îndemîna oricui.”
„Scriitorul e, prin urmare, un cronicar al lumii pe care i-a fost dat să o cunoască, pe care o evocă adesea cu nostalgie, în fine, un povestaș care are datoria de a nu lăsa uitarea să se aștearnă peste cele vechi. De aceea, una dintre calitățile și, de fapt, dintre mizele textelor sale este reprezentativitatea: ele aduc în prim-plan situații, cutume, coduri uitate, personaje cît mai specifice lumii evocate. De peste tot, străbate atașamentul asumat al autorului față de aceasta.”
„În ce are mai bun, volumul lui Radu Părpăuță este singular în proza noastră de azi, fiind un experiment stilistic și un pariu cu posibilitățile limbii actuale, dar mai ales cu apetitul receptării pentru savoarea revitalizată a limbii unor autori precum Neculce, Creangă, Sadoveanu, Al.O. Teodoreanu. În primul rînd autorul, dar odată cu el și naratorul, și personajele suferă de o sete de a povesti care nu pare a se fi epuizat nici la finalul textului. Este năravul unei lumi care nu s-a schimbat în esența sa, dedată oțiului și bucuriei de a se rătăci de prezent în pliurile povestirii. Stilistic, asta duce la o frază adesea obeză, care tinde să spună tot ce e de spus dintr-o suflare. Și mereu e mult, foarte mult de spus.”
„Savantlîcul culinar are aici același rost ca la Creangă, Sadoveanu sau Păstorel: acela de a reface un spațiu cultural, cu specificul lui, cu posibilitățile lui de a atinge rafinamentul maxim (Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă e de referință în această privință, căci instituie o mitologie a Moldovei arhaice, în care gastronomia ține prima poziție). Mai e posibilă o tentativă de remitologizare a moldovenismului azi? Radu Părpăuță se încăpățînează să creadă că da, și povestirile lui tocmai asta reușesc să facă: să reînvie o lume plină de diferite savori: culinare, lingvistice, exotice etc.”
„Dar mai toate (povestirile – n.n.) se citesc cu mare plăcere, toate au umor, toate sînt condimentate cu un limbaj plastic, rafinat. Radu Părpăuță e un prozator care își face abia acum intrarea (mai bine mai tîrziu decît niciodată!) și prin această carte care, fiind apărută într-o colecție de prestigiu a Editurii Polirom, oferă vizibilitate, în lumea bună a prozatorilor contemporani. O merită din plin!” (Bogdan Crețu, Stîrpind soldații sovietici cu vermorelul, Observator cultural, nr. 935, 24-08-2018) „Radu Părpăuță este un prozator ieșean care a transformat moldovenismul într-o temă de lucru, preocupat fiind, anume, de descrierea lumii rurale a provinciei de est, un topos literar de mare tradiție, cu ajutorul unui repertoriu lexical și frazeologic bogat și, mai ales, savuros. Recentul volum Rămas-bun, adunînd texte scrise de autor în ultimii douăzeci de ani, exemplifică abundent acest lucru. Pe Radu Părpăuță, lumea fericită a satului, plină de tipuri pitorești și de întîmplări de pomină, îl pasionează prin caracterul ei de lume închisă, de societate stabilă, care își recuperează eroii fără greș și îi pune la locul cuvenit. ”
„Cred că cele mai reușite texte ale sale sînt, mai degrabă, cele care, depășind arhiva folclorică, ating nivelul reflexiv. Ele tematizează despărțirea de lumea veche, maturizarea personală, cu revelația unor adevăruri triste și, mai ales, cu risipirea legăturilor care au ținut laolaltă universul nostru social. ”
„Răul social e numit în cîteva proze subtile și complexe ale maturizării, caracterizate prin finețea nuanțelor sugerate în cîteva texte splendide.”
„…o proză de o duioșie solemnă, demnă de Brătescu-Voinești în lectura lui N. Steinhardt”
(Doris Mironescu, Recviem pentru țesutul social, Dilema veche, nr. 760, 13-19 septembrie 2018)
„Unele povestiri sunt amuzante, alte pun pe gânduri, altele sunt triste, altele emblematice pentru indiferența față de celălalt, cum ar fi "Recviem pentru un copil" (într-un spital basarabean, în anii 90, un copil fără aparținători e lăsat să moară de un doctor indiferent, care descoperă, prea târziu, că aparținătorul copilului era chiar el).” (Stelian Țundrea, O carte pe zi: Rămas-bun de Radu Părpăuță, Mediafax, 21.11, 2018)
 | Această pagină necesită categorisire. Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică. |
This article "Radu Părpăuță" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Radu Părpăuță. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
