Reuniunea sodalilor români din Cluj
În anul 1848 in provincia Transilvania se desfiinteaza iobagia si incepe formarea industriei dezvoltarii capitaliste. Ramasitele feudale sau resimtit chiar si dupa revolutie, acest lucru generand un caracter negativ asupra fortelor de productie in dezvoltarea industriei.
Singura lege care inca ramane valabila dupa desfiintarea legiilor din 1848 este legea existentei corporatiilor mestesugaresti, care ramane valabila pana in anul 1872, acest lucru declasand o crestere inegala a burgheziei intre nationalitatiile transilvanene.
Apare in ianuarie 1852 o ,, instructiune provizorie’’ care contine numeroase clauze cu privire la breslele, care este data de guvernului din Viena.
In anul 1867, prin incheierea dualismului austro-maghiar se favorizeaza comertul marfurilor austriece in defavoarea marfurilor autohtone, acest lucru provocand un aspect negativ asupra dezvoltari industriei în zona Transilvaniei.
La jumatatea secolului al XIX-lea mai mari ganditori ai transilvaniei precum: G. Barițiu, P. Vasici, N. Cristea, 1. Roman, B. Baiulescu, D. Cornșa, au atras atentia in ceea ce priveste importanta meseriilor si manufacturilor in dezvolatrea social-economica a poporului roman. Promovarea meseriilor dupa parerea lor era considerata ca o punte de fier intre cele doua clase care existatu in acea perioada ,,clasa agricola’’ si ,,clasa inteligentilor”. Ocuparea locurilor in bresle erau doar pentru un grup restrans din care faceau parte doar copii maiestrilor sasi si maghiari, astfel se ingradea dreptul invatarii unei merseri de catre orice copil roman, prin acest lucru se constata inexistenta ,,claselor de mijloc’’, care mai era numita si ,,clasele meseriasilar’’ sau ,,clasele industriasilor’’.
Secolul XX-lea (anul 19808) incepe cu infiintarea reuniuniilor si societatiilor de sodari, meseriasi si industriasi, acest lucru fiind posibil datorita exemplelor luate de la societatiile germane inființate de Adolf Kolping la Elberleld (1845) și Colonia (1849). Ajung sa se extinda si in transilvania in localitatiile: Hațeg, Făgăraș, Saliste, Sebes, Bistrita, Alba Iulia, Orastie, Arad, Blaj, Lugoj, Nadlac, Turda etc .. ajungand la un numărul de 25, dupa infiintarea celor de la Sibiu in anul 1867, Brașov in perioada anilor 1869-1874 si Cluj intre ani 1871-1875.
In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX –lea, Clujul devine un centru cultural important, dar din pacate era slab dezvoltat din punct de vedere industrial, singura economie care predomina la acel moment era mica productie de marfuri. In anul 1878 se inregistrau un numar de 1434 meseriasi, comercianti si industriasi, 633 dintre acestia fiiind:cizmari, pantofari, zidari, croitori, tîmplari, măcelari, olari,
fierari.
Datorita numarului redus de meseriasi si industriasi, cu care se confrunta Transilavania in aceea perioada, intelectuali si meseriasi romani clujeni se orienteaza spre crearea unor asociatii si reuniuni.
La data de 5 februarie 1871, sa înființat „Reuniunea sodalilor[1] români din Sibiu”, la initiative lui Iacob Mureșanu, Iosif Pop, Gavrilă Pop, care sunt convocați ulterior la “Casina Română”, tema discuției fiind necesitatea înființării unei reuniuni între sodalii de industrie și meseriașii din Cluj. Reuniunea s-a constituit provizoriu la data de 26 februarie, avand ca presedinte pe Gavrila Pop si secretar pe Iacob Muresanu, statutele fiind inaintate la data de 9 mai 1873 catre Consiliul Orasenesc. La un an mai tarziu, Ministrul de Interne cere modificarea statutelor, iar la data de 27 septembrie 1874 statutele sunt modificate si trimise spre aprobare autoritatiilor clujene si de la Budapesta. In aceasta perioada Gavrila Pop se retrage din functia de presesdinte, iar in locul lui la data de 29 martie 1874 a fost ales Grigore Silasi ca presedinte interediar.
La data de 4 decembrie 1874, sub numarul 49808 au fost aprobate statutele reuniunii, iar la adunarea din data de 7 februarie 1875 reuniunea este din nou constituita de data aceasta pe baze legale, sub numele de "Reuniunea sodalilor români din Cluj", avand ca scop ,, inaintarea membrilor sai in cultura, nutrirea spiritelor intre ei si cu deosebire propasirea cunostintelor reale,, avand la conducere pe Grigore Silasi.
Reuniunea era condusa de un comitet ales annual de adunarea generala ,,prin aclamatiune,, era formata din: 1 presedinte, 1vicepresedinte, 1 notar, 1 casier, 1 controlor si inca alti 6 membrii. Statutul membrilor reuniunii putea fi de patru categorii: ordinari, fondatori, conlucrători și onorari.
*membru ordinar putea fii orice ,.industriaș român" (ințelegîndru-se prin aceasta maiștrii și sodalii);
*membru fondator, orice român care a plătit o taxă fixă de 5 florini (10 coroane) ;
*conlucrător, cel ce va da un ajutor anual de 1 florin (2 coroane) sau care va ține prelegeri cel puțin de patru ori pe an in cadrul reuniuni ;
*membri onorifici urmau a fi cei aleși in cadrul adunărilor pentru serviciile aduse reuniuni.
Reuniunea putea avea și un ,,patron", membru de onoare, ales pe viață in adunarea generală, unul dintre cei mai de frunte fii ai patriei și naționalității romane.
Intre ani 1874-1911, statutele au suferit mai multe modificate si retipariri, numarul membrilor ajungand la 164 in anul 1912. Au ocupat functia de presedinte a reuniunii, precum urmeaza:
· Gavrila Pop (fondator) – pana la data de 29 mai 1873.
· Grigore Silasi – pana in mai 1885.
· Basiliu Podoab – din 26 mai 1855 – pana in anul 1906.
· Vasile Buticescu – pana in 29 martie 1908.
· Eugen Pop – martie 1908 – 20 noienbrie 1910.
· Valentin Dragan – din noiembrie 1910 – pana in anul 1912.
· Simion Nemes – in preajma razboiului Iunion.
In anul 1876, reuniunea a avut un steag de matase rosie, care avea in mijloc brodat cu alb emblem si un sigiliu. La data de 9 decembrie 1897, s-a creat o ,,carte fundamental,, cu membrie reuniunii si ajutoarele acordate, pentru o mai buna organizare si administrare. Veniturile societatii erau formate din taxa membrilor sai, donatii particulare, venituri obtinute in urma concertelor si spectacolelor si spectacolelor organizate de societate, precum si din sprijinul societatiilor culturale: "Astra", "Liga culturala", "Societatea Carpati" și "Transilvania".
In 28 ianuarie 1901, la sedinta comitetului s-a luat initiativa infiintari unei case de ajutor de inmormantare, dar din pacate nu si-a inceput activitatea deoarece nu au fost aprobate de catre autoritatii statutele. Deasemenea sa propus infiintarea si dotarii unei biblioteci, nici acest lucru nu sa facut in acea perioada, cauza fiind lipsa unui spatiu. In anii 1877-1878, reuniunea dispunea de 6/7 opere proprii, SP face apel la autorii romani iar in urma apelului facut, in anul 1900, reuniunea avea un sediu al bibliotecii cu un numar de 204 volume. Printr-o donatie a "Economului" s-a aranjat si un cabinet de lectura, dotat cu ziare si reviste, mare dechidere avand loc data de 23 aprilie 1905.
In ceea ce priveste activitatea desfasurata de ,, Reuniunea sodalilor români din Cluj ", putem vorbi de doua laturi principale: administati-organizatorica si profesional-culturala. In ceea ce priveste activitatea administrativ-organizatorică, inafara de cele mentionate mai sus, se poate mentiona dorinta de a lega si mentine o stransa legatura cu cea mai veche reuniune, "Reuniunea sodalilor de la Sibiu", precum si al celorlalte reuniuni. S-a incercat chiar si creearea unui comitet general al acestor reuniuni, care a avut loc la data de 15 iulie 1901, la Conferinta de la Sebes, insa a fost mai mult formala, reuniunile activand individual.
In data de 10 octombrie 1908, reuniunea de la Sebes scoate o revista numita "Munca, revista pentru meserii, industrie, comert si economie", fiind declarata drept organ oficial al societatilcr de meseriasi din Blaj, Cluj, Sebeș si Sibiu.
In 10 octombrie 1908 apare la numarul 1 Victor Tordasianu, presedintele reuniunii sodalilor din Sibiu, in articolul "Salut fratesc" adresează o frumoasa felicitare catre initiatori din Sebes. Revista a fost salutată si de meseriasii din Romania, prin Gheorghe Tatar care, saluta aparitia ziarului si ureaza succes transilvanenilor atat in nume propriu cat si al ,, Asociatiei generale a absolventilor scolilor de arta si meserii". Prin articolul "Programul nostru" se precizeaza ca primul punct din programul de muncă era "concentrarea tuturor intereselor meseriașilor". Revista apare insa pentru o perioada scurta de timp, doi ani (1908-1910), acest lucru datorandu-se situatiilor financiare.
La randul sau si reuniunea sodalilor din Cluj a salutat cu caldura aparitia revistei, iar la data de 16 august 1908, in cadrul sedintei de comitet i-a hotararea de a oferi sprijin moral si material revistei. La adunarea ce are loc la data de 11 februarie 1909, s-a decis decretarea revistei "Munca" drept organ oficial al reuniunii clujene, in această revistă s-au publicat o serie de articole, facandu-se astfel cunoscuta activitatea desfasurata.
A doua directiva a reuniunii era cea professional-culturala care consta in organizarea si sustinerea sub forma de prelegeri, de ajutoare a tinerilor meseriasi care invatau si doreau sa se ferfectioneze pe diferite ramuri mestesugaresti. In cadrul prelegerior erau vizate in special stiintele reale, meseriile, industria, comertul si agricultura, inca din anul 1877 tineri aveau parte de aceste prelegeri care erau tinute de catre Iacob Muresan, Aurel Isac, Grigore Silasi si alti. Totodata reuniune se ingrijea de inadrarea lor in diferite merseri, acestora le era patita intretinerea, inscrierea la scolile profesionale, rechizitele scolare si chiar imbracaminte pentru cei fara posibilitati.
Persoanele din cadrul conducerii societatii tineau prelegeri de gramatica, compunere, matematica, istorie, muzica, religie, etc., unele prelegeri fiind tinute de catre Iacob Muresan.
Intre anii 1879-1885 reuniunea a cheltuit suma de 2.237 florini, iar in anul 1904/1905 s-au cheltuit 715 coroaness, in sprijinul soctietatii sau alatura deasemenea si bancile transilvanene, "Astra" si societatea "Transilvania" din Bucuresti.
In cadrul sedintei societatii "Transilvania" care a avut loc la data de 12 noiembrie 1878 s-a hotarat a se pune la dispozitia reuniuni Clujene 400 de florini, pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere a elevilor meseriasi.
"Reuniunea sodalilor români din Cluj", impreuna cu Societatea "Transilvania" introduc conditii care trebuie sa fie indeplinite de catre tinerii care doreau a participa la concursurile de specialitate a diferitelor meserii, taxa de inchidere a contractului dintre reuniune si maiestri fiind suportata de catre candidati.
Conditiile impuse fiind:
- sa fie de naționalitate romana,
- varsta de 14 ani,
- scoala primară terminata,
- sa cunoasca o limba straina (maghiara sau germana)
- sa aiba acordul parintilor.
Beneficiau de anumite avantaje orfanii si cei care isi doreau sa traiasca in mediul rural dupa invatarea meseriei, prin oferirea acelor avantaje se urmarea introducerea meseriilor si in satele transilvanene. Meseriile pentru care se ofereau aceste beneficii erau: rotaria, funaria, masaria, cojocaria, lemnaria, cizmaria, pielaria, etc.
Reuniunea clujana nu putea fi comparata cu celelalte reuniunii surori, deoarece activitatea ei era aproape unilateral iar activitatiile sale erau destul de restranse, datorita fondurilor materiale reduse de care dispunea si totodata conditiile orasului Cluj. Reuniunea sodalilor romani din Cluj, axandu-se doar pe sprijinirea si informarea mestesugariilor, prin acest lucru contribuind la emanciparea poporului roman.
Note[modificare]
- ↑ „Sodal” la DEX online
This article "Reuniunea sodalilor români din Cluj" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Reuniunea sodalilor români din Cluj. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
