Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 1308: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)

Victor Știr n. 21.09.1956 (părinți, Onofrei și Viorica, soră - Ana) este un scriitor, traducător și jurnalist.

Studii universitare, absolvite în 1982 la Universitatea din Brașov.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România filiala Mureș din anul 1994.

Prima poezie publicată, Drumul tău, în Amfiteatrul nr.9/1987, de poeta Constanța Buzea.

Cărți originale

Poezie:

Cavalerul norilor, 1993; Adulter cu moartea, 1994; După trecerea stelei, 1994; Cinetica iluziei, 1997, apărute la Editura Tipomur din Târgu-Mureș; Alcool și sânge, 2008, Editura Karuna Bistrița; Bolile bătrâneții, 2011; Adulter cu moartea (antologie de poezie), Editura Tipo Moldova, Iași, 2012; Apocalipsa cărnii, Editura StudIs, Iași, 2013; Esență de valeriană, Editura StudIs, Iași, 2015; Carnavalul tristeții (antologie), Editura Pleiade, Satu-Mare 2016, Amintiri de libelulă, Editura StudIs, Iași, 2016; Recviem, Editura StudIs, Iași, 2017, Cantată pentru greieri și moarte, Editura Studis Iași, 2018; Minima iluzie, Editura Studis Iași, 2021

Proză:

romane:

Clepsidra lui Cela, Editura Karuna 2008 Bistrița; Palimpsestul dimineții, Karuna, 2012; Cercul scalen, Editura StudIs, 2013, Iași; Diminețile castelanei, Editura StudIs, 2014; Precupeții de nebunii și tristeți, Editura StudIs, 2015; Pajiștea mânzului de cristal, Editura StudIs, 2016;Ve diez, Editura StudIs, 2016.

Publicistică:

Spectacol derizoriu (Publicistică I), Editura Karuna, 2010; Miza pe nimic (II), Editura TipoMoldova , Iași 2013; Riscul rostirii și tăcerii (III), Editura StudIs, 2015, Iași. Mai români și europeni (IV), Editura StudIs, 2016; Printre gânduri (vol. V), Editura StudIs, 2017, Țara mea la Centenar (vol. VI), Editura Studis, Iași, 2018

Traduceri:

Drumul crucii (Le chemin de la croix) de Paul Claudel, apărută la Editura George Coșbuc din Bistrița în 2001; Poeme incandescente. Antologie a scriitorilor din Kansai, Editura Europres, Bistrița 2005 (traducere după The Fireworks Poems, Editura Tikurikan Tokyo 2004); Focurile de artificii ale poeziei. Antologie de poezie japoneză, Editura Mesagerul Bistrița, 2005 (traducere din limba franceză în colaborare cu Veronica Știr după ediția japonezo-franceză, apărută la Editura Tikurikan Tokyo 2004); Poezii alese de Jorge Luis Borges, Editura George Coșbuc, 2005, Bistrița (traducere după Obra Poetica, apărută la Alianza Editorial, Buenos Aires, 1985); Frumoasa zi de 27 septembrie, de Thomas Brasch (traducere după Der schone 27 September, apărută la Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1980), tipărită la Editura Europress, 2006, Bistrița; Tremur de Hilde Domin, Editura George Coșbuc, 2007; Urme pe nisip de Nelly Sachs, Editura Mesagerul, 2008; Trei interviuri cu Heidegger, Editura Mesagerul, 2007; Matsu-Basho, Miresme de orhidee (haiku-uri) traducere din engleză, Editura Karuna, Bistrița, 2006; Umor german la zi, Editura Karuna, 2009, Bistrița; Zorii pe mormânt, selecție din poezia lui Leopoldo Maria Panero, traducere din limba spaniolă, Editura StudIs 2013, Iași; Leopoldo Maria Panero-Poezii din balamucul Mondragon (Traducere din limba spaniolă), , Editura Barna’S, 2015, Iași, Koichi Yakushigawa-Vorbind cu statuia lui Budha (Traducere după o varianta engleză), Editura StudIs, Iași 2016; Umor german (Traducere din germană), Editura Studis Iași, 2016. Miriam Neiger Fleischmann-Moartea regelui și alte poezii, Editura StudIs, Iași, 2017, David Grieve-Catedrala (traducere din engleză) Editura Studis, Iași 2018; Surendranath Dasgupta-O istorie a filosofiei indiene vol. I;(traducere din limba engleză) Editura George Coșbuc Bistrița, 2019; vol.II, 2020; vol. V, 2021; Despre Bhagavadgita.

Prezent în antologii dicționare:

Ion Cioba-Patruzeci de poeți bistrițeni contemporani, Aletheia, 2001, Bistrița; Teodor Tanco - Dicționarul scriitorilor din județul Bistrița Năsăud; Teodor Tanco-Istoria presei din județul Bistrița-Năsăud; Aurel Sasu - Dicționarul Biografic al Literaturii Române, Editura Paralelea 45, Pitești 2006; Un copac de sunete (Antologie a scriitorilor bistrițeni în română și maghiară), coordinator Olimpia Pop, Editura Eikon, 2006; întrebări, răspunsuri, întrebări. interviuri cu Gheorghe Grigurcu, Editura Pergamon, Bistrița, 2007; Dorel Cosma-Elena M. Cîmpan-Scriitori Bistrițeni (în limbile română, engleză, franceză, germană, italiană, greacă și maghiară) Editura George Coșbuc 2007; Rodica Botezatu-Poetree (Antologie de poezie în română și engleză), Editura Mesagerul, Bistrița, 2007; Boris Crăciun, Daniela Crăciun Costin - Dicționarul Scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America); Andrei Moldovan-Pretexte.Antologie, dicționar de scriitori din Bistrița-Năsăud, Editura Eikon, 2008; Antologia Arcade, editată în 2008 de Asociația Târgu-Mureș a Uniunii Scriitorilor din România; Dumitru Munteanu-Scriitori romani la frontiera mileniului III - Dictionar critic - volumul I Bistrita-Nasaud, Editura George Coșbuc Bistrița; Dumitru Munteanu-Al nouălea cer (Antologie a Grupării de scriitori Litera Nordului, Editura George Coșbuc Bistrița, 2009; Grigore Traian Pop – O mie și unu de poeți postdecembriști (Vol. I), Editura ,,TipoMoldova” Iași.

;Dorel Cosma-Elena M. Cîmpan-Conexiuni antologie de poezie, Editura Karuna, Bistrița, 2010; Dorel Cosma-Elena M. Cîmpan-Conexiuni antologie de proză, Editura Karuna, Bistrița, 2010; Ovidiu Pecican-Antologia prozei scurte transilvane actuale, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011; Irina Petreș-Scriitori ai Transivaniei. Dicționar critic ilustrat, 2014; Dorel Cosma, Maria Petrescu Muguraș-Amintiri de pe o ilustrată (Antologie în limbile română și engleză), Editura Nosa Nostra, Bistrița, 2015; Ion Holban (coordonator)-Un dicționar al scriitorilor români, Editura Tipomoldova Iași , 2016

Au scris despre cărțile sale: Gheorghe Grigurcu, Larențiu Ulici, Al. Cistelecan, David Dorian, Icu Crăciun, Iulian Boldea, Ion Moise, Virgil Rațiu, Melania Cuc, Nicolae Prelipceanu, Vasile Vidican, Marian Dopcea, Olimpiu Nușfelean,Vasile Găurean, Grigore Traian Pop, Gavril Moldovan, Maximinian Menuț, Susana Deac și alții.

,,Victor Stir cultivă o poezie stranie, aptă de intensităti, care se sprijină, frecvent, pe cuvinte putine, lăsînd să vibreze albul hîrtiei din jurul lor. Razele lirismului se adună în focarul textual, precum într-o lentilă, cu un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ îsi înghite cascadele". (Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, România literară, nr 26 din 1999).

,,Viziunea lui Victor Știr e una nervoasă, sincopată, voit risipită în fragmente care se autonomizează. În fulguranțe care pot fi citite ca întreguri provizorii, păstrînd sugestia suverană a întregului, care e deopotrivă, în raport cu ele, finalitate și sorginte. E o cultură a clipei lirice, sieși suficiente, totuși deschizătoare a unor perspective prezumate, aidoma unor ecouri în infinit.” Gheorghe Grigurcu- O tensionată elevație (prefață) – 2016.

“Trăim cu iluzia că, oricât ne-ar întrece germanii în alte privințe, noi îi întrecem la umor… Iată că un poet din Bistrița, Victor Știr, ne spulberă și această iluzie, dovedindu-ne printr-o culegere de anecdote germane, alese și traduse de el, că germanul, așa tacticos cum e, are umor.” (Alex Ștefănescu, în Evenimentul zilei, septembrie, 2009, despre traducerea ,,Umor german la zi”)

Un poet disponibil de Al. Cistelecan, în Vatra, 1993

Ironie și autoironie,

Victor Știr cu două plachete: Cavalerul norilor și Adulter cu moartea alternează poemele laconice cu textele ample vădind o irepresibilă înclinație spre sfidarea locurilor comune, a liniștii interioare și a stării de "călduț" din cotidian. Cultivând paradoxul o "speranță": "E/dimineața/Cade/De pe mine solzi/Somnul/Și-n viața intru/Ca într-un mormânt.") sau dedându-se excursului ludic, poetul e, în genere, prolix în textele de mai mare amploare și sugestiv în cele mai concentrate, acestea din urmă având deseori pregnanța unor definiții bine găsite (de pildă: "Anticariat/De/Vinuri stricate/Lumea aceasta, sau această "judecată de apoi": "Acum/că sunt/înaintea ta/Nu pleca ochii/Nu te rușina/De viața/Ce mi-ai dat/(Privește-mă în ochi)/ Am trăit.../A trecut...").

Laurențiu Ulici, România liberă, vineri, 22 aprilie 1994

,,Apocalipsa cărnii, poemul ce împrumută titlul volumului, e un tablou însuflețit de prospețime și reflexii colorate, în care dinamica luminii, a personajelor amintește de pânzele impresioniștilor.”

David Dorian, Sarcastic și nostalgic, în Mișcarea Literară nr.1 2014

„Diminețile castelanei”, cel mai recent roman al lui Victor Știr, este o ficțiune poetică amplă, construită pe o imaginație debordantă. Limbajul fluent, spumos, dovedește ușurința cu care autorul se mișcă prin zonele vaste ale fanteziei. În ansamblu, cartea se sprijină pe stările lăuntrice și pe impulsurile senzuale ale unui cuplu. Autorul explorează aceste zone cu finețea unui orfevrier. Fraza amplă, elaborată, divagațiile eseistice pun în evidență calitățile unui scriitor de mare cuprindere.[modificare]

(David Dorian-Răgazul unei visări somptuoase, Mesagerul de Bistrița-Năsăud, 9.11.2014)[modificare]

O frumusețe stranie se degajă din paginile poemelor lui Victor Știr, strânse în copertele pe care stă scris titlul suav Amintiri de libelulă, Editura StudIS Iași, 2016. Poeme ce respiră o resemnată înțelepciune la spectacolul pierdut și regăsit al lumii. Amintiri ca zborul unor libelule deasupra curgerii râului vieții. Tărâmul paradisiac, râvnitul eldorado rămâne în urmă: “tinerețea are statuie de frunze/ ce înverzesc dimineața/ și porumbeii hulubăie/ a iubire bătând/ din aripi/ ritmul împerecherii” (ritmul tinereții) Imagini delicate, caligrafiate cu pulberea de pe fluturi: “lacul explodase/ undeva-n cer” (ochi). Acuitatea simțirii poetice surprinde zborul ușor al clipei nepieritoare: “absența care precede tăcerea” (nimic de tăcut), inconsistența lumii, spectacolul ei relativ: “și se mișcau/ împuținându-se/ ca niște râme bătrâne/ ce luminau doar/ la capete/ și deloc” (ochiul de culori). Protagonist al acestui spectacol tragic și burlesc, poetul trăiește subtilitățile rolului: “purtându-mă ca frunză/ înghețată de emoție/ zâmbeam oarecum/ toți ochii erau pe mine/ și ce să mă îmbujoreze/ vin nu băusem dar se simțea/ tumora din mine crescând”.

(David Dorian-Amintiri de cristal în Răsunetul din 21 sept 2016.

,,Exaltarea stărilor în momentele creației, descrierea acestor clipe luate ca un mod terapeutic, ca o căutare și descoperire în același timp a medicamentului miraculos, cel aducator de liniște și echilibru sufletesc, fac parte din rechizitoriul cautării fericirii, a clipelor desăvârșite, supreme. Dar acestea nu sunt de găsit, ca și cum, de fapt, asemenea stări nici nu ar exista în omenire.” (Virgil Rațiu-Mesagerul de B-N) din 2.10.2008) = ,,Exista, fără nici o îndoială. o tensiune existențială, o încordare ontologică ce hrănește viziunile poetice ale lui Victor Știr. conferindu-le dinamism și amploare idéalistă. Tensiunea ideii se îmbină. în cazul textelor lui Victor Stir eu o specifică apetență pentru concizie și concentrare a expresiei. Eliptic și dinamic în același timp. discursul poetic se structurează în jurul unor cuvinte-cheie care sunt exploatate eu obstinație. Starea de grație își are resursele în spațiul geometrie al lucidității. viziunile eu contururi riguros trasate. revelațiile sunt construite, au un caracter elaborat, pe alocuri chiar artificios. lată câteva scurte poeme, revelatoare pentru gustul conciziei pe care îl mărturisește autorul. eliptice și împovărate de sensuri precum niște haiku-uri: ,Mai tare decât Moartea / Spaima din Biblioteca /Pe care au scris-o / Pe care nu o vei scrie^ sau ..Vestea / aruncată / Pe mările cerului ' Suntem" sau ,,stiletul iernii / strofe de frică / taie poemul.”

Iulian Boldea-Geometria cuvântului în ziarul Cuvântul liber pg. 3, sâmbătă, 22 oct. 1994 din Târgu-Mureș, 1995.

,,Victor Știr-Adulter cu moartea (Tipomur)

La Bistrița există un grup de poeți din care face parte și dl. Victor Știr, poet elaborat, abstract: «Gâtul ultimei idei / se taie în peretele de sticlă / al universului.”

Nicolae Prelipceanu, Cărți de versuri în România liberă, luni, 4 sept 1995, pag. 2

,,La Borges nu poți afla, să zicem, un poem mai "puțin" genial decât altul. Măreția liricii borgesiane stă mereu în noutatea ei, deși temele generale și preferate de autor sunt aproximativ aceleași. Putem afirma că lirica lui Borges este implicativă, cu toate că, aparent, e simplă; dar numai aparent. Poate tocmai de aceea Victor Știr i-a găsit cheia pentru transpunerile în limba română.” Scris cu acuratețe, putându-se urmări acțiunea fiecărui personaj în parte, romanul lui Victor Știr duce încet personajele spre lumea fabulosului. Pe patul de spital, Dima observă că, încet-încet, toate personajele din jurul ei dispar ca în ceață, la fel ca instrumentistul de care nu se va mai auzi nimic.” Virgil Rațiu-România liberă de Transilvania-2005.

,,Mereu în căutarea unui altceva, o căutare obsedantă ce îl înalță pe crestele transcendentalului, ca să-l coboare la intervale scurtissime de timp în haosul cotidianului, ,,smulgând” peniței versuri-înșiruiri de metafore sfidante. Scrie elaborat, gândit, peren. Proza sa alternează între clișee aproape cinematografice și fraze lungi supradimensionate , cred unii dintre lectorii săi - de introspecțiifilosofico-psihologice și constatative, ce îl duc, undeva, în direcția unui postmodernism în continuă acțiune de statornicire.”

Dumitru Munteanu în Scriitori romani la frontiera mileniului III - Dictionar critic - volumul I Bistrita-Năsăud, Editura George Coșbuc Bistrița, 2009.

„Cercul scalen” este un roman care ghidează personajele spre calea cunoașterii, Victor Știr înfățișând stări dintr-o societate în care de multe ori banii sunt cei care poartă omul pe muchia apei.

Citind această carte, redescoperim valențele de bun constructor ale scriitorului care reușește să creioneze un roman pe care îl citești cu atenția celui care dorește să cunoască, pas cu pas, o poveste a unor oameni, în care, poate, îi regăsim și pe cei din jurul nostru.

Maximinian Menuț-,,Victor Știr, Cercul scalen”, în Răsunetul 19.03.2009

,,Apariția, atât de alertă (două cărți într-un an), nu cred că ține de grabă. ci mai mult de nevoia comunicării, Victor Stir demonstrând că la cei 38 de ani ai săi a avut cu adevărat manuscrise păstrate în sertare și că, numai vitregia timpurilor l-a împiedicat să le publice. Oricum, noul volum nu prea diferențiat ca lungime și metodă de celelalte, se impune prin o anume afectare a formei și o încercare de provocare a obsedantelor sale invenții stilstice. Liniaritatea se menține însă mai ales în tonalitate și atmosferă, volumul situându-se în aceeași zodie a dezabuzării, scepticismului și mizantropiei.”

Ion Moise în ziarul Răsunetul din Bistrița Nr. 1457 din 12 septembrie1995.

,,Spirit lucid, el (Victor Știr) este intresat de esențe și categorii în aceste poeme scurte, având farmecul simplității, câteodată enigmatice, fruste și rafinate, controlate de neliniștea unei clarități necenzurate a verbului. Victor Știr intră cu această plachetă în rândul poeților ce se bucură de debut editorial în volum și evoluția lui viitoare credem că va fi interesantă.”

G. Moldovan, Răsunetul, 4 sept. 1993

Poetul adună imagini și idei; decantate, redimensionate, ni le oferă generous să le transformăm după nevoile noastre sufletești într-un caleidoscop în care ne descoperim uimiți sau șocați, în decoruri și diagnostic surprinătoare. Bologh Jozsef în ziarul Cotidianul-,,Bursa manuscriselor”

,,Un spectacol ludic al abstracțiilor ne oferă și poetul Victor Stir în volumul său de versuri intitulat Cinetica iluziei. Spectacolul este unul "rece", hieratic ce-și trădează de bunăvoie masca, iar "cinetica" iluziei - dacă ne raportăm la semnificația lui kinetikos, este, în ultimă instanță, principiul demascator al realului. Secționări succesive până la pragul-limită al tangibilului.(…)

Spaima și neliniștea se permanentizează de-a lungul întregului volum, căci totul se transformă, se "monumentalizează" în tăcere, làsîndu-i ființei doar dreptul de a se iluziona în fața propriului destin.”

Cristina Cârstea în Art Panorama nr. 60 martie 1998.

Victor Stir - Cavalerul norilor, Editura TIPOMUR. Autorul bistrițean scrie o poezie (foarte) concentrată, aforistică chiar, el este și "graficianul" care creează o stare, un "portret", un "peisaj interior", din doar câteva tușe, dar care mereu surprind, șochează printr-un ceva, ca-n aceasta Speranță: "E/Dimineața/Cade de pe mine solzi/Somnul/și-n viața intru/ ca într-un mormânt". Revista Calende nr 29 (86) /1999, Dumitru Augustin Doman.

ILUZIILE (POETICE) LUI VICTOR ȘTIR

Am purces să descopăr cartea apărută, anul trecut, a poetului Victor Știr: “Minima iluzie”.

Ca și Nietzsche, poetul pare că vede în artă iluzia vitală.

Victor Știr este unul dintre cei mai prolifici scriitori bistrițeni. Traducător și jurnalist. O prezență discretă pe piața de carte, cu un impresionant CV. Cultural.

La 24 de ani după “Cinetica iluziei”(1997) , Victor Știr publică “Minima Iluzie”, (Editura Studis, Iași, 2021). Conștient că fiecare carte are destinul ei, poetul preferă să dăruiască cărțile sale, nu puține, de altfel, prietenilor.

Observ, în “Cinetica iluziei”, că acest fel de a scrie poezie aparține unui expresionism, zic eu, ermetic. De altfel, există în poezia lui Victor Știr o tensiune, o frumoasă febrilitate, spre o singurătate pe care el, poetul, o străbate în tăcere: “ sunt singur/locuiesc într-un câine/pendulez între un ceas și un telefon/în umbra tăcerii plimb/ultima zi a istoriei/lângă biserică fierb/ceaiul reumatic/îl beau/chipurile uitate/ în vitrine/…/ (Gomora).

Îmi place să cred că în “Minima iluzie”, Victor Știr alternează ludicul, laconicul, cu confesiunea. Cu epicul. Trece de la discursul încifrat, straniu, concentrat, la un discurs confesiv. Liric. Nu în totalitate, dar îndeajuns să ne ofere o cale spre sărbătoarea poeziei.

“Minima iluzie” este o carte care îți spulberă iluziile, dar în același timp dă intensitate trăirii: “a privit îndelung frumusețea/era singur/și a creat trestia (dumnezeu ne-a creat).

O trestie gânditoare, precum zice Pascal.(Nicolae Avram-Jurnal de Someș, februarie, 2022 Beclean.)

Minime iluzii[modificare]

Mie, 12/15/2021 - 08:55 ziarul Rasunetul Bistrița

David Dorian

View the full image

Parafrazând titlul unui cunoscut eseu al lui Andrei Pleșu, ajuns la o vârstă când nu-și mai face iluzii asupra mărunțișului vieții ce-a mai rămas, poetul Victor Știr glosează pe marginea vârstei ingrate, privită totuși cu detașarea celui ce a trecut prin furtuni, fără a face paradă de sensuri înalt-sapiențiale sau de tragicul fără ieșire.

Poemele din Minima iluzie, recenta carte de poeme semnată de scriitorul bistrițean, apărută la Editura Studis din Iași, însumează notații lapidare și disparate despre lumea măruntă în care trăim, dar și reflecții despre condiția trecătoare a omului care privește cu încredere spre Dumnezeu. Un volum mai puțin unitar, ce dovedește o mare disponibilitate și mobilitate a autorului. Acesta versifică dezinvolt despre existența porumbeilor care „zboară pe cărări/ ce imită spațiul/ n-dimensional/ de sub geana caleidoscopului”. O asemenea abordare îl pune la adăpost de tonalități grave, ludicul și ironia devenind astfel atitudini salvatoare. Poezia e cufundare în abis, dar și joacă gratuită de a rostogoli cuvinte. „casa e tencuită în cotoare de cărți/ din fiecare scoate capul un șoricel/ în dinții căruia urlă scriitori cu mustăți” (casa).

Un poem amplu, o baladă ce folosește limbajul argotic, amintește ca atmosferă de poezia lui Ion Mureșan din cartea Alcool. „m-a luat din bar/ adică ne-am întâlnit/ eu eram într-o ie de in vaporoasă/ încât sânii îmi dădeau pe dinafară/ beam o cafea proastă cu năut/ iar zăbăloșii degustau bere și vodcă/ rar apărea un pahar de vin/ și vine el băut și îmi spune/ închizând ochiul stâng/ de ce nu ți-ai luat un țânțar pe sub ie/ [...] m-am ridicat cu mâna pe o halbă goală/ du-te dracului de bețivan ordinar/ îți trag una în meclă/ de se vede soarele prin creierii tăi./ a ridicat ambele mâini și a plecat la masa lui.” ( Balada Marianei Șurubaru).

Asemenea limbaj violent contrastează cu cel „cuminte” ce imaginează sfârșitul și scena Judecății. „voi de departe veți vedea semnul/ mâinii sfinte nu și eu voi scăpa/ în jos capul tu și părinții veți plânge/ în grădină îmbrăcați în milă/ și eu voi păși în adâncul de foc/ și totul ar fi fost atât de ușor (veți fi cu ochii pe mine). Obsesia morții, trecerea în tărâmul umbrelor e o temă recurentă. În alt poem, Iisus apare pe ulița copilăriei, împărțind roluri. Acest Iisus pământean îi atribuie poetului rolul lui Iuda... Sentimentul vinovăției, al vieții păcătoase, face parte din frământările sufletului dornic de mântuire. O viziune escatologică, o tainică epifanie umple de sensuri poemele. „noaptea s-a păienjenit/ peste casa dintre pomi/ în care dormeai tristă/ așteptându-l până la plecarea fușteilor/ de pe cer să vină/ să vină să apară-n colțul uliței/ stâlp de cărbune arzând” (noaptea s-a păienjenit).

Atitudinea în fața sfârșitului e resemnarea înțeleaptă. „și umilința de a nu fi/ e tot viață/ capul plecat fără zbor/ împins înainte de îngenuncheată/ umbră” (și umilința de a nu fi). Poetul aruncă priviri curioase înspre marele necunoscut. „și în anii lui/ nu mulți/ s-a gândit la nimic/ ca la cornul abundenței (greoi ca un elefant). O tragică ironie despre „deliciile bătrâneții” se face cunoscută prin cadențe memorabile ale versurilor. „umbrele se aleargă/ în costume de gală/ schimbă prelungi strigăte alunecă/ pe zgrunțuroase marmuri” (deliciile bătrâneții).

Frumusețea pierdută a tinereții și a iubirii reînvie prin amintiri suave. „îmbrățișările/ când ne priveam ceasuri/ și ne dizolvam/ în lumină” (din ochii subțiri). Detașarea și ironia sunt însă caracteristicile dominante. Pietrele la rinichi se prefac în statui; cărțile care i-au slujit o viață întreagă vorbesc între ele de soarta ce le așteaptă când vor dormi într-o bibliotecă sau vor fi lăsate în frig, la plecarea poetului și a iubitei sale, Veron.

Visătorul solitar și dezabuzat, asemeni unui Zacharias Lichter, face lungi peregrinări printr-un oraș crepuscular, luându-și ca repere biserici, bulevarde cu nume de împărați, librării stradale. Peste toate se întinde, ca o pecingine, înstrăinarea. „ce târg anost/ ce străin sunt în propria casă/ și ce importanță are/ am îmbătrânit o dată/ cu toți cunoscuții/ și prietenii sunt plictisiți/ de romantism / își văd fiecare de ale lor” (bați în sus și în jos orașul).

Demne de reținut, din această plachetă de poeme, versurile elegiace despre senectute, ca etapă finală a vieții. „discutăm despre ceva/ ce se va petrece/ după căderea frunzelor/ când apa se va închega/ sub sufletul frigului/ dar atunci vom fi chiar noi”. Viața și truda poetului sunt asemuite cu un urcuș, apoi cu un coborâș. „de acum/ cealaltă parte/ urcarea spre eșec/ pentru că marele dezastru/ se construiește/ la fel de greu/ ca amarul gloriei”.

Victor Știr nu exacerbează deznădejdea în această etapă. Poetul se află la vârsta înțelepciunii, a deplinei puteri creatoare. Imaginația, ironia, chiar dacă uneori amară, își pun amprenta delicată pe joaca cea mai serioasă de-a poezia. Întâmplările pe care le repovestește din Evanghelii se aud cum „ritmul de rugăciune al inimii/ ca un clopoțel ce vestește/ învierea”.

Premii:

Premiul Festivalului Internațional din Sighetu-Marmației pentru cartea de poezii Adulter cu moartea (antologie), 2012

Premiul Saloanelor ,,Liviu Rebreanu” Bistrița pentru romanul ,,Palimpsestul dimineții”, 2012.

Premiul pentru critică al Serilor literare de la Brădiceni, ediția din 2012.

Premiul Radu Săplăcan pentru traducerea ,,Poezii alese” de J.L.Borges, 2005

Premiul Festivalului Național de poezie ,,George Coșbuc” Bistrița, pentru cartea de poezii Adulter cu moartea (antologie), 2012

Premiul Liviu Rebreanu al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud pentru romanul Diminețile castelanei, Editura StudIs 2014

Premiul filialei Mureș a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2014 pentru romanul Diminețile castelanei

Premiul al II-lea al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pe anul 2015 pentru volumul de publicistică Mai români mai europeni.

Colaborare constantă la publicațiile Confesiuni din Târgu-Jiu, Conexiuni și Mesagerul literar-artistic, sporadic Răsunetul cultural și Mișcarea Literară din Bistrița.

Victor Știr

Legături externe[modificare]

Poeti bistriteni, Gheorghe Grigurcu, România literară - anul 1999, numărul 26
Scriitorii Victor Stir si Alexandru Cristian Milos au fost premiati de primarul Ovidiu Teodor Cretu | Bistrita, 28 decembrie 2012, Ziare.com - articol original

This article "Victor Știr" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Victor Știr. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.