Constantin Picoș
Constantin Picoș (n. 4 octombrie 1923, sat Corbeni, jud. Brăila - d. 6 august 2013, Iași) a fost un profesor universitar, dr. ing., la Institutul Politehnic din Iași (azi Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași), decan al Facultății de Mecanică, autor de manuale didactice, cărți și lucrări științifice, precum și autor de invenții.
Studii[modificare]
Constantin Picoș a urmat școala primară în satul natal, apoi a efectuat studiile medii la Liceul „N. Bălcescu” din Brăila; ulterior, studiile superioare le-a făcut la Institutul Politehnic din Iași (1940 - 1945), Facultatea de Electrotehnică, secția Electromecanică, obținând diploma de inginer electromecanic[1], în anul 1946. A fost decorat cu Ordinul Muncii de către Consiliul de Stat, prin Decretul nr. 494/1969.[2]
Cariera profesională[modificare]
În perioada anilor 1945-1954 a lucrat ca inginer la Atelierele de reparat material rulant Iași, unde a îndeplinit și unele funcții de conducere.
A fost angajat în învățământul tehnic superior, mai întâi ca șef de lucrări (1949-1951), apoi în calitate de conferențiar universitar (1951-1967) și ulterior ca profesor (din 1967).
Profesorul Constantin Picoș a contribuit la dezvoltarea și susținerea unor discipline din domeniul ingineriei mecanice, între care Vibrații, batiuri și fundații, Exploatarea mașinilor-unelte, Tehnologia prelucrării pe mașini-unelte, Proiectarea sectoarelor mecanice, Tehnologia construcției de mașini, Bazele optimizării proceselor tehnologice.
După înființarea specializării Tehnologia construcției de mașini (TCM), în anul 1956, a avut o contribuție importantă la organizarea acestei specializări, la înființarea Laboratorului de TCM, la organizarea Catedrei de Tehnologia construcției de mașini și Mecanică agricolă (a fost șef al acestei Catedre din 1964).
În anul 1962 a devenit doctor inginer, în urma susținerii tezei de doctorat cu titlul Influența injecției de apă asupra parametrilor de calcul ai ciclului cu electroaprindere, teză elaborată sub conducerea profesorului dr. ing. Emil Gaiginschi.
Între anii 1960-1963 a îndeplinit funcția de secretar științific al Consiliului Profesoral din Facultatea de Mecanică, iar din 1963 până în 1976 a fost decan al aceleiași facultăți.
Constantin Picoș a devenit conducător de doctorat în 1968, la început în specialitatea Tehnologia construcției de mașini agricole, apoi din 1971, în specialitatea Tehnologia construcției de mașini. A condus 30 teze de doctorat finalizate.[3]
Publicații[modificare]
Profesorul Constantin Picoș a elaborat sau a coordonat elaborarea unor lucrări cu caracter didactic și științific, dintre care:
- Tehnologia construcției de mașini. Regimuri de așchiere. Rotaprint, Institutul Politehnic din Iași, vol. I și II, 1970
- Tehnologia construcției de mașini-unelte, vol. I, Institutul Politehnic din Iași, 1970
- Tehnologia construcției de mașini, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974
- Calculul adaosurilor de prelucrare și al regimurilor de așchiere, Editura Tehnică,București, 1974 (în colaborare)
- Tehnologia construcției de mașini. Probleme. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1976 (în colaborare)
- Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin așchiere, Editura Universitas, Chișinău, vol. 1 și vol. 2, 1992 (în colaborare, inclusiv cu specialiști din Republica Moldova)
- Normarea tehnică pentru prelucrări prin așchiere, vol. 1 (1979), vol. 2 (1982) (în colaborare), Editura Tehnică, București
- Bazele optimizării proceselor tehnologice, Institutul Politehnic din Iași, 1983 (în colaborare)
În total, profesorul Constantin Picoș a colaborat la publicarea a 20 tratate, cursuri universitare și monografii, a 15 lucrări științifice și la brevetarea a 15 invenții.
Constantin Picoș a contribuit la rezolvarea unor probleme din domeniul construcției de mașini, cum sunt: finisarea suprafețelor pieselor metalice, optimizarea proceselor tehnologice, studiul prelucrabilității prin așchiere, teoria lanțurilor de dimensiuni etc. Contribuțiile sale în aceste domenii au fost publicate în volume sau publicații științifice periodice.
Posesor de cultură umanistă[modificare]
Profesorul Constantin Picoș a dispus de o remarcabilă cultură umanistă, apelând, în timpul expunerilor sale, la versuri din poeziile lui Mihai Eminescu, Octavian Goga, Lucian Blaga sau ale unor poeți romantici francezi (cu versuri recitate în limba franceză).
Note[modificare]
- ↑ Monografia Catedrei/Departamentului de Tehnologia Construcțiilor de Mașini din Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, editura PERFORMANTICA, 2015, p. 47
- ↑ Buletinul Oficial nr. 77 din 14.07.1969
- ↑ Monografia..., articolul La 5 ani de la trecerea în neființă a Domnului Profesor [Constantin Picoș], scris de Laurențiu Slătineanu, pp. 264-266
,
This article "Constantin Picoș" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Constantin Picoș. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
