You can edit almost every page by Creating an account. Otherwise, see the FAQ.

Marc-Mihail Avramescu

De la EverybodyWiki Bios & Wiki

Marc-Mihail Avramescu (n. 17 ianuarie 1909 - d. 30 august 1984) a fost scriitor, filosof, preot și teolog ortodox român de origine evreiască. A fost discipol al lui René Guénon.

Biografie[modificare]

Marc Avramescu s-a născut într-o familie evreiască din București în data de 17 ianuarie 1909. Părinții săi se numeau Isidor și Bella. După terminarea gimnaziului, Avramescu urmează Liceul Spiru Haret, iar după absolvire se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În această perioadă devine tot mai interesat de creștinismul ortodox și de tradiția răsăriteană. Preocupările spirituale l-au determinat să se înscrie, în anul 1931, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bu­cu­rești. Tot în anul 1931, prin profesorul său de limba latină, Nedelea Locusteanu, Avramescu intră în contact pentru prima dată cu scrierile filosofului și metafizicianului René Guénon. Locusteanu îi oferise în dar lui Avramescu colecția revistei Voile d'Isis. De la articole trece la cărțile lui Guénon, grație lui Mircea Eliade, prieten cu Avramescu, ce deținea mai multe volume. Avramescu îl cunoscuse pe Eliade în jurul anilor 1932-1933 după ce acesta se întoarse din India.

În anul 1934, Avramescu editează revista Membra, cu subtitlul Studii de tradiție ezoterică. A fost prima revistă de orientare guénoniană din cultura română. A început să publice diferite articole legate de religie și ezoterism, sub pseudonimul Johnatan X Uranus.

După ani de ezitări, Avramescu decide să se boteze ortodox în anul 1936 și primește numele Mihail. În anii Celui de-al Doilea Război Mondial este nevoit să întrerupă orice studiu. Rechiziționat la muncă obligatorie, câțiva ani a lucrat la Institutul Central de Statistică, unde a condus Secția de statistică cosmo-biologică, în care au activat mai mulți tineri evrei, printre care s-a aflat și poeta Nina Cassian. Tot în acei ani, viitorul preot a colaborat la ziarul „Democrația” și, mai ales, la „Lumea creștină”, revistă a Ministerului Cultelor, unde a semnat, între altele, un amplu eseu despre semnificațiile și implicațiile textelor filocalice.

În anul 1946, Avramescu îl întâlnește pe duhovnicul Ivan Kulîghin (Ioan cel Străin), întâlnire ce îl va marca și îl va convinge să devină preot. În această perioadă, Avramescu s-a apropiat și de mișcarea Rugul Aprins și frecventează Mănăstirea Antim. Este foarte interesat de practica isihasmului.

Între anii 1948 și 1949, Avramescu a lucrat ca funcționar la Societatea Reconstrucția și tot în 1949 i s-a aprobat prezentarea la examenele restante la Facultatea de Teologie din București și sus­ținerea tezei de licență cu titlul „Qabbalah – gnoza ortodoxă a Legii celei vechi”, apreciată cu calificativul „Excepțional”

Vreme de doi ani (1949-1951) a fost redactor la revista „Analele de Istorie și Filosofie”, apoi, urmare dorinței sale mai vechi, la 24 și 29 iunie 1951 a fost hirotonit diacon și preot, pe seama Parohiei Biserica Albă, București. În continuare a slujit ca preot paroh la Biserica „Stavropoleos”, la Biserica „Schitul Maicilor”, la Biserica „Sfântul Nicolae Udricani”, la Biserica „Sfântul Nicolae” din Tulcea și la Parohia „Valea Nucarilor” – Tulcea, parohie de la care a fost destituit la 14 martie 1959, „pentru părăsirea postului din cauza unei grave crize familiale”.

Deși la Biserica „Schitul Maicilor” a slujit doar o perioadă scurtă, preotul Mihail Avramescu s-a bucurat imediat de atenția și prețuirea cre­din­cioșilor și, mai cu seamă, a intelectualilor. Predicile pe care le-a rostit la biserica bucureșteană au impresionat puternic „auditoriul, în primul rând prin conținutul neo­bișnuit de bogat în idei situate în zonele cele mai înalte, cu adevărat spirituale, ale unei cunoașteri de cuprindere universală, dovezi de cultură vastă”, notează biograful său (Constantineanu, p. 99).

După „exilul” la Tulcea și la Valea Nucarilor, cauzat de divorțul survenit în viața de familie, față de care „autoritățile clericale s-au arătat înțele­gă­toare, o femeie cu totul deosebită a crezut în el, l-a ajutat să se regenereze, însoțindu-l, în condiții materiale dure, în surghiunul de la marginea lumii românești, la Jimbolia” (Constantineanu, p. 107).

În cartea canonică eliberată de către Episcopia Dunării de Jos, la 29 septembrie 1960, semnată de Episcopul Chesarie Păunescu, se arată că preotul Mihail Avramescu în perioada cât a funcționat la Parohia Valea Nucarilor „a avut preoție lucrătoare. La 15 martie 1959 i s-a aplicat art. 26 din Regulamentul de procedură – «destituire» – fără a suferi alte pedepse canonice sau administrative, și nu a fost judecat sau condamnat de Consistoriul Eparhial” (AAORT, dos. personal, actul nr. 2347/29 aprilie 1960).

Mitropolitul Nicolae Corneanu, cunoscut pentru deschiderea sa față de preoții veniți din alte eparhii, a aprobat încadrarea preotului Avramescu în postul de paroh la Parohia Văliug, Protopopiatul Reșița, numire recunoscută de Departamentul Cultelor. Preotul Mihail Avramescu a funcționat la Văliug până la 1 octombrie 1962, când a fost numit preot paroh la Parohia Jimbolia.

Preotul Mihail Avramescu s-a pensionat la data de 1 septembrie 1976, dar a rămas în Jimbolia până în anul 1981, când soția sa Sabina a plecat la ceruri. Rămas singur, s-a întors în Bucureștiul natal, unde a trecut la Domnul, în anul 1984.[1]

Note[modificare]

  1. Un vrednic și luminat slujitor al Bisericii bănățene, ziarullumina.ro,  Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.


This article "Marc-Mihail Avramescu" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Marc-Mihail Avramescu. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.



Read or create/edit this page in another language[modificare]