Thusnelda Henning-Hermann
Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 1308: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)
Thusnelda Henning-Hermann (Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 854: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)) a fost o scriitoare austriacă originară din Transilvania. A fost căsătorită cu medicul sas Carl Henning(de), directorul institutului de protetică din Viena.
În orașul ei natal, la Brașov, este cunoscută mai ales în cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România.[1][2]
Biografie[modificare]
Thusnelda Henning Hermann s-a născut la 31 mai 1877 la Brașov, din părinți sighișoreni; tatăl ei era sculptorul și profesorul de desen Friedrich Hermann și aparținea unei familii de sași ardeleni, atestată cu cinci generații în urmă. Unul din înaintașii scriitoarei fusese Bratholomaus Baussner, care în 1654 a descoperit vasele capilare și a descris mecanismul de funcționare a cordului. Fratele autoarei a fost Hans Hermann, pictor, gravor și grafician stabilit la Sibiu.
După anii de învățământ primar și gimnazial, Thusnelda Hermann a studiat un an la Viena pictura, desenul și broderia, fără a urmări un scop artistic precis. În acea perioadă l-a cunoscut pe medicul Carl Henning originar din Orăștie, cu care s-a căsătorit la Viena în 1895.
Doctorul Henning moare în 1917 și soția sa este nevoită să crească singură cei opt copii ai lor. Ea își asumă această responsabilitate și câștigându-și existența din talentele sale artistice: pictură, desen, broderie, scris și artă interpretativă (absolvise cursul superior de declamație la Viena). Thusnelda Heninng Hermann lucrează ca animatoare a unui grup folcloric de studente și studenți sași, cu care întreprinde turnee în Austria, Germania și România, prezentând obiceiuri, porturi, dansuri și cântece ale populație săsești din Ardeal. Pentru acest ansamblu de amatori a scris și o piesă în manieră populară, Siebenbürgen, Land des Segens („Transilvania, țară a binecuvântării”).
Thusnelda Henning-Hermann și-a început activitatea literară de timpuriu, publicând în presă versuri și povestiri. În 1962 îi apare nuvela Der Hof („Ograda”) o istorie din Râșnov, precum și o culegere de poezii intitulată Jahre entschwinden - Stunden verweilen („Anii pier – orele dăinuie”) inspirată din specificul săsesc transilvan.[3]
Romanul Der holzerne Pflug („Plugul de lemn”) a fost publicat în 1938 la Berlin. Fratele scriitoarei, Hans Hermann, a oferit versiunea prescurtată a romanului, editurii Kriterion din România în anul 1977.
Thusnelda Henning-Hermann a murit la vârsta de 88 de ani pe 31 octombrie 1965, la Klosterneuburg, lângă Viena.
Activitatea literară[modificare]
Romanul ei Der holzerne Pflug (Plugul de lemn) a fost publicat în 1938 la Berlin. Narațiunea este legată de Revoluția din Transilvania de la 1848, mai precis de evenimentele petrecute în zona Sighișoarei. Romanul document prezintă viața oamenilor, obiceiurile sașilor transilvăneni, precum și lupta lor pentru existență într-o perioadă tulbure. Romanul este atât o cronică de familie, cât și un Bildungsroman.
Criticul literar Mircea Zaciu a scris despre romanul Plugul de lemn că acesta „reconstituie pitorescul etnografic a unui ținut dăruit de la natură și a unei lumi cu un farmec inefabil, o lume definitiv pierdută. Intriga romantică, alunecările melodramatice cu unele accente îndulcite nu anulează farmecul acestui roman însuflețit, nostalgic, impregnat de plăcerea evocării”.[4]
Rezumatul romanului[modificare]
Romanul cu caracter monografic Der holzerne Pflug /„Plugul de lemn”- Cronica unei familii ardelene. Familia Fröhlich este prezentată prin: Getz și soția lui, Maio, fiul lor, Hanes, Johannes fratele lui Getz. Familia Zieckes e reprezentată de bunica nonagenară Katharina.
Romanul are două centre de desfășurare epică, primul destrămarea tragică a casei Fröhlich de la Curtea Largă și al doilea - formarea spirituală a copilului, apoi adolescentului Hanes, singur urmaș al familiei sale.
Johannes primul născut, e alungat de la Curtea Largă în urma unui episod erotic nefericit cu frumoasa Lenchen. În Valahia, acesta ajunge proprietarul unor întinse domenii, sub o identitate falsă - boierul Macalescu.
După un timp Johannes îl cheamă pe Getz împreună cu familia sa, să locuiască asigurând succesiune unei averi importante. Getsz și soția mor într-un accident și Hanes unicul lor fiu ajunge singur în Valahia. Famila Zieckes( patricieni sighișoreni) îl i-au pe micul Hanes și bunica nonagenară Katharina se va ocupa de el. Datorită acesteia, orfanul Hanes va fi educat în Cetatea sighișoreană.În acea perioadă, în școala latinească domnea o atmosfera umanistă și artistică. Narațiunea se desfășoară în preajma și în timpul revoluțiilor din 1848-1849 din Transilvania. În acest context sunt evocate personalități istorice ale momentului, precum împăratul Iosif al II-lea, domnitorul Bibescu, Goleștii, revoluționarii maghiari, poetul Petofi creionând substratul aspirațiilor celor trei etnii transilvănene. În carte predomină totuși descrierea sașilor transilvăneni.[5]
”Plugul de lemn” recreează atmosfera, obiceiurile, tradițiile și ceremoniile din această parte a Transilvaniei.
Descrierea micilor episoade legate de naștere, botez, înmormântări, ceremonii de întrecere petrecute de Rusalii, serbarea ”coroanei” la Sân Petru, datini de Crăciun și Paște, Nopțile de Sânziene, cositul și strânsul fânului, spălatul rufelor, descântecele, moșitul, vindecarea bolilor - episodul mătușii Nunnenklopel, ”doftoroaia” din Daia – toate acestea reușesc să compună o lectură savuroasă prin tot ceea ce se întâmplă.
Bucătăria e descrisă ca fiind spațiul unde se desfășoară și palpită viața, se frământă pâinea, se povestește legenda mămăligii, se prepară vestita mâncare săsească varză și carne; hrean cu miere; slăninile sunt puse la sărat și păstrate în ”coșteiul” bisericilor fortificate. La rețete de mâncăruri ardelenești participă atât personajele cât și cititorul.
Mircea Zaciu remarcă faptul că critica nu a menționat cartea în aria de prestigiu a literaturii săsești, menționând doar comentariile lui Harald Krasser de la apariția cărții și o postfață a lui Michael Kroner la ediția prescurtată a cărții din 1977 la Kriterion.[4]
Legături externe[modificare]
Un loc al romantismului liniștit , Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien.
Bibliografie[modificare]
- Rotraut Sutter: Siebenbürger Sachen in Österreichs Vergangenheit und Gegenwart. Wagner, Innsbruck 1976, S. 69–71.
- A. Kartmann: Thusnelda Henning-Hermann. In: Joachim Wittstock, Stefan Sienerth (Hrsg.): Die rumäniendeutsche Literatur in den Jahren 1918–1944. Südostdeutsches Kulturwerk, München 1992, S. 272–277.
- Mircea Zaciu. Ca o imensă scenă, TRANSILVANIA, ediția a doua, prefață de Ion Pop , Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca 2018, p.258-265 ,pdf
- Uwe Baur und Karin Gradwohl-Schlacher: . Band 4: Wien. Böhlau, Wien 2018, S. 336 f. ( PDF)
Note[modificare]
- ↑ „Forum Kronstadt -Kronstädter Persönlichkeiten” (în English). forumkronstadt.ro. Accesat în .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Gradwohl-Schlacher, Uwe Baur und Karin (), Literatur in Österreich 1938-1945, Band 4: Wien, Böhlau, accesat în Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ „"Die Sachsen und Landler in Siebenbürgen" - Dargestellt anhand von Chroniken und erzählten Erinnerungen”. www.musica.at. Accesat în .Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ 4,0 4,1 Zaciu, Mircea (). Plugul de lemn. București, Editura Kriterion, 1982. p. X-XI.Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
- ↑ Zaciu, Mircea (). Ca o imensă scenă, Transilvania.. Editura Fundației Culturale Române. p. 267-273.Page Modul:Citation/CS1/styles.css has no content.
Eroare Lua în Modul:Authority_control la linia 786: attempt to index field 'wikibase' (a nil value)
This article "Thusnelda Henning-Hermann" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Thusnelda Henning-Hermann. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
