Victor Șuiaga
Născut : 25 octombrie 1899
Teiu, jud. Hunedoara
Decedat : 2 aprilie 1996 (97 de ani)
Deva, jud. Hunedoara
Căsătorit cu Lucia Olivia Domnica Naționalitate Română Cetățenie Română Religie Ortodoxă Ocupație : Avocat, om politic, istoric, publicist VICEPRIMAR AL ORAȘULUI DEVA între anii 1936 – 1937. PREFECT AL JUD. HUNEDOARA
29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938 (până la dictatura regală a lui Carol al II-lea).
Partide politice : - Partidul Poporului (condus de Mareșalul Averescu) Partidul Național Agrar (condus de Octavian Goga) Profesie : Avocat – PARTICIPANT LA MAREA UNIRE DE LA 1 DEC. 1918 Semnătură :
VICTOR I. SUIAGA (1899-1996)
dr. în științe juridice și administrative, plecat dintre noi la vârsta de 97 de ani
1. Biografie
1.1 Copilăria și primii ani de școală
Victor Șuiaga s-a născut la 25 oct. 1899, în satul Teiu, comuna Lăpușnic, jud. Hunedoara. Părinții lui, preotul satului Teiu, Ioan Șuiaga (1864-1934) și preoteasa Minerva Șuiaga (născută Olariu, 1880-1967) au avut opt copii, patru fete (Aurora, Iuliana, Eugenia și Elena) și patru băieți (Victor, Sabin, Viorel și Traian), Victor fiind al doilea. Eugenia a murit la câteva zile după ce s-a născut. Iuliana și Viorel au murit tineri (la 15, respectiv 17 ani) răpuși de tuberculoză, nemiloasa boală a începutului de secol XX. Ceilalți cinci frați au trăit până la adânci bătrânețe (Aurora până la 93 de ani, Sabin până la 94, Traian până la 83 și Elena care a împlinit 92 de ani în 2014) iubindu-se și ajutându-se unii pe alții. Satul în care a copilărit e situat la marginea Ardealului spre granița cu Banatul, pe colinele dintre Mureș și munții Poiana Ruscăi, retras la 1 km de șoseaua dintre Dobra și Lugoj. Pe aceste coline și livezi, într-o atmosferă de credință și curățenie morală și-a petrecut copilăria tânărul Victor. Primele patru clase le-a făcut în apropiatul târgușor Dobra. Gimnaziul l-a început la Beiuș și la continuat la Gimnaziul Român din Brad, pe care l-a absolvit în 1914/1915. La Brad, în preajma mormântului lui Avram Iancu de la Țebea, s-a înfiripat în sufletul lui tânăr iubirea de neam și dorința arzătoare de libertate a românilor din Ardealul aflat sub ocupația Imperiului Austro-ungar. În lucrarea sa, aflată în manuscris, "Amintiri - Promoția Unirii, 1918-1919, Liceul din Blaj" povestește cum în septembrie 1914 – începutul primului război mondial - dirigintele lor, profesorul dr. Traian Suciu, a intrat în clasă pentru a-și lua rămas bun de la elevii săi fiind mobilizat în armata austro-ungară și le-a spus - Nu știu cine va câștiga războiul și nici dacă mă voi întoarce din el acasă. Știu însă și cred cu tărie că el va zgudui puternic lumea, că se vor sfărâma tronuri și se vor prăbuși împărății nedrepte, eliberându-se astfel popoarele subjugate. Voi, dragii mei elevi, să nu uitați niciodată că sunteți fiii unui popor ce zace în robie, care trebuie să se elibereze și să se unească cu frații săi din România. /2/.
1.2. Primul război mondial și Marea Unire
În anul 1915 a intrat la Liceul Sfântul Vasile cel Mare din Blaj. Era ultimul an de neutralitate a României, când marii patrioți cereau intrarea României în război pentru dezrobirea Ardealului. În aceiași lucrare menționată mai sus, scria: "În această atmosferă națională am venit eu la Blaj pe clasa a V-a în anul școlar 1915/1916" /2/. A absolvit și clasa a VI-a și pentru că împlinea 18 ani în 1917 a fost concentrat în armata maghiară la regimentul 64 infanterie din Orăștie cu garnizoana la Viena. Înainte de a fi înrolat și trimis pe frontul din Italia, a reușit să se întoarcă la Blaj și să-și susțină, ca elev particular, examenele de absolvire a clasei a VII-a de liceu. În munții Italiei funicularul cu care erau transportați deasupra unei văi adânci s-a prăbușit și a căzut de la 18 m înălțime fiind rănit grav. A fost internat la un spital din Innsbruck și apoi transportat cu un tren de cruce roșie la un spital din Timișoara. Aici a aflat la 18 octombrie 1918, că deputatul român Alexandru Vaida Voievod a prezentat în parlamentul de la Budapesta declarația Partidului Național Român prin care s-a consemnat faptul că românii din Ardeal și Ungaria nu mai recunosc parlamentul și guvernul maghiar. A mai aflat și că în 29 oct. 1918 s-a înființat la Budapesta, Consiliul Național Român, mutat cu sediul în Arad, în 2 noiembrie 1918, înființându-se și Garda Națională Română din ofițeri și ostași români. Foarte repede s-au înființat consilii și gărzi naționale în toate orașele din Ardeal. La aflarea acestor vești, tânărul Victor Șuiaga părăsește spitalul din Timișoara și, în noaptea de 9/10 nov. 1918, ajunge în satul natal, Teiu. Aici a luat parte la formarea Gărzii Naționale Române din Teiu, organizând și făcând paza liniei ferate și șoselei din zona de graniță cu Banatul, de unde jandarmeria maghiară făcea incursiuni, împușcând în 6 nov. 1918, în satul Lăpușnic, 10 țărani. Tot atunci a participat la organizarea Consiliului Național Român din Teiu, fiind ales delegat la Adunarea Națională de la Alba Iulia. A strâns semnăturile sătenilor pe hotărârea obștii din 28 nov. 1918 de a se uni cu România, document ce se păstrează la Muzeul Unirii din Alba Iulia. A participat cu ceilalți consăteni delegați la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 dec. 1918, unde, împreună cu cei peste 100 000 de români, a ratificat hotărârea de unire a Transilvaniei cu România - avea doar 19 ani. S-a întors apoi la Blaj în lumea cărților, unde a urmat clasa a VIII-a de liceu, luând bacalaureatul în anul 1918/1919 cu "Promoția Unirii"- prima promoție a liceului din ROMANIA. În vara lui 1919 a fost din nou mobilizat, de data asta în armata română și a luptat pe frontul de la Tisa și Ungaria. A fost decorat cu "Medalia Victoria" a marelui război pentru civilizație din 1916-1921 și cu "Medalia Ferdinand" ca luptător în Gărzile Naționale Române din Ardeal în 1918-1919.
1.3. Studenția
După demobilizarea din armată, între anii 1920-1924 a frecventat cursurile Facultății de Drept la Universitatea din Cluj. În paralel, în anul 1922/23 a frecventat și cursurile Facultății de Litere și Filozofie de la aceiași universitate. Și-a continuat studiile cu un doctorat obținând titlul de doctor în științe juridice și administrative. Au urmat 3 ani de stagiatură ca avocat în Cluj. În 1928 obține diploma de avocat și se angajează la Baroul de avocatură din Deva, reîntorcându-se pe plaiurile Hunedorene pe care nu le mai părăsește niciodată. Ca student, frecventează Societatea Studenților din Facultatea de Drept, în 1922 fiind ales bibliotecar și membru în comitetul Centrului Studențesc „Petru Maior” din Cluj. A fost unul din membrii fondatori ai Societății Studenților Hunedoreni din Cluj, înființată la 24.02.1921, fiind ales vicepreședinte în primul ei comitet. În 15.oct.1922 a făcut parte din delegația studenților clujeni ce a participat la încoronarea regelui României Mari, Ferdinand și Maria la Alba Iulia. Atras de mediul cultural superior al Clujului din acele vremuri, a avut legături cu oamenii de cultură ai vieții clujene, printre care Mihail Sadoveanu și poetul Octavian Goga. Între Victor Șuiaga și Octavian Goga (1881-1938), pe care-l vizita la reședința sa de la Ciucea, s-au statornicit legături spirituale constante, concretizate prin colaborări pe plan politic. În acea perioadă clujeană s-a înscris în Partidul Poporului, condus de Mareșalul Averescu și Octavian Goga.
1.4. Maturitatea
După perioada clujeană în 1928 s-a stabilit la Deva, unde a profesat avocatura. Aici a continuat să facă politică în Partidul Poporului. În 1932, când O. Goga s-a despărțit de Mareșalul Averescu și a format propriul partid, Partidul Național Agrar, toată organizația Partidului Poporului din județul Hunedoara a trecut de partea lui Goga, afară de președintele ei dr. Petru Groza. Sub guvernul Goga a fost ales viceprimar al orașului Deva între anii 1936-1937. La sfârșitul anului 1937 a fost numit prefect al județului Hunedoara, funcție pe care a îndeplinit-o până în 10 februarie 1938, când regele Carol al II-lea a demis guvernul Goga, înlocuindu-l cu un guvern condus de patriarhul Miron Cristea (la 30 martie 1938 Carol al II-lea a instituit „dictatura regală” desființând toate partidele politice și înlocuind Constituția din 1923 cu o nouă Constituție prin care toate instituțiile statului erau guvernate de rege). Dr. Victor I. Șuiaga scria în /1/ : „eu am fost ultimul prefect constituțional al județului Hunedoara, deoarece au urmat o serie de dictaturi până la revoluția din 1989” În Deva a frecventat cele mai selecte medii de cultură și artă, locuind la mătușa sa din partea mamei Lucreția Costa Olariu Nicoară (1859-1933) /8/, o femeie de artă și cultură a plaiurilor hunedorene, participantă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 dec. 1918, membră a Societății Scriitoarelor Române (cunoștea 5 limbi de circulație mondială). În casa acesteia a fost găzduit arhiducele Austriei Franz Ferdinand, care venise în 1887 într-o inspecție militară în zona Hunedoarei, împreună cu împăratul Austriei Francisc Iosif I și cu fiul său principele Rudolf. Rămasă văduvă și neavând urmași, Victor I. Șuiaga a luat-o în întreținere și după moartea mătușii devine proprietarul casei sale de pe str. Ferdinand nr. 21 (denumire a străzii din vremea aceia) și a proprietății funciare pe care o avea în hotarul orașului Deva. În 1934, când moare tatăl său, preotul din satul Teiu, în această casă renovată și extinsă după planurile sale, a adus-o pe mama sa și pe cei doi frați mai mici, Traian (de 19 ani) și Elena (de 12 ani), de care a avut grijă și pe care i-a ajutat să urmeze cursurile școlilor din Deva. În 1947 s-a căsătorit cu Lucia Olivia Dominica Dobre (1913-1995), o ființă cu o educație și cultură aleasă, absolventă a Școlii Superioare Comerciale din Cluj, fiica protopopului dr. Ioan Dobre din Deva. Despre socrul său, protopopul dr. Ioan Dobre (1875 – 1928) a scris o lucrare biografică în introducerea căreia spunea : „Am întocmit această lucrare biografică celui care a fost dr. Ioan Dobre, protopopul ortodox al Devei între anii 1909 – 1928, o personalitate marcantă a vremii sale, ce merită să fie cunoscută de posteritate deoarece, prin bogata sa activitate pe teren național, bisericesc și cultural, el a făcut parte din fruntașii generației istorice a Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 !” /3/. Destinul a făcut ca cei trei, Victor I. Șuiaga, Lucreția Costa Olariu Nicoară și preotul Ioan Dobre, pe care viața i-a unit, să fie la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, la Marea Adunare Națională, unde împreună cu cei peste 100 000 de români au ratificat hotărârea de unire a Transilvaniei cu România. Soția sa prin gingășia, farmecul, dragostea și devotamentul revărsat asupra soțului ei (poate și pentru că nu au avut copii) a cărui viață și activitate a urmărit-o și a vegheat-o, a constituit o lumină binefăcătoare care l-a ajutat să parcurgă cu stoicism și demnitate perioada sumbră ce a urmat în viața sa după 1948, când regimul comunist i-a interzis să-și mai exercite profesia de avocat, acuzându-l că a făcut politică anticomunistă. Activitatea sa profesională și politică s-a îmbinat fericit și cu o bogată și variată activitate socială, publicistică, culturală, de cercetare istorică, activând în diferite asociații, societăți și organizații laice sau bisericești, dr. Victor I. Șuiaga fiind un om credincios și un devotat colaborator al bisericii și al slujitorilor ei. Astfel, a fost :
- vicepreședintele Uniunii Foștilor Luptători din Gărzile Naționale Române din Ardeal în 1918-1919, secția județului Hunedoara – între anii 1935 – 1944; - secretar general al Ligii Antirevizioniste Române, filiala județului Hunedoara, între anii 1930 – 1940; - președintele Frăției Ortodoxe Române din Deva; - membru ales în Adunarea Arhiepiscopiei Sibiului, între anii 1932 – 1948; - membru ales în Adunarea Episcopiei Aradului, între anii 1970 – 1974; - membru în Comitetele Corporațiilor Bisericești Locale; - activitate socială și obștească în Corporația Industrială, Asociația Meseriașilor Români și în Asociația de Înmormântare a Meseriașilor, toate din orașul Deva, între anii 1930 – 1944; - a fost mult timp membru și vicepreședinte al Societății pentru cultura și literatura poporului român din Transilvania ”ASTRA”; - președintele Despărțământului Central Județean Deva al ASTREI, între anii 1943 – 1947; - directorul Casinei Naționale Deva (o societate social-culturală datând din 1842), între anii 1936 – 1945, fiind ultimul președinte al acestei instituții culturale devene, regimul comunist confiscând sediul acesteia, pe care l-a transformat treptat într-un local de consumație publică ; - redactor al ziarului ”Voința” din Deva, între anii 1930 – 1931; - director al ziarului ”Astra Hunedoreană” din Deva, între anii 1043 – 1946; - membru al Oficiului Județean de Turism (OJT) și Touring Clubul României din Deva.
1.5. Vremurile de restriște
În timpul regimului comunist, acest OM LA CETĂȚII și familia lui a suferit multe persecuții și mari nedreptăți, care l-au ruinat material și moral. La început i s-a confiscat, fără nici bază și formă legală, cele 20 de hectare de teren pe care le deținea în extravilanul orașului Deva. În amintirile sale dr. Victor I. Șuiaga povestește cum s-a petrecut acest abuz : ”Am fost chemat la Comitetul de partid comunist din Deva și mi s-a spus – partidul ți-a luat pământul, să nu scoți o vorbă, să nu faci nicio reclamație că altfel te declarăm chiabur și te deportăm în Bărăgan cu toată familia unde-ți vor putrezi oasele” /1/. În 1948, regimul comunist a desființat Barourile de avocați și a înființat Colegiile de avocați, în care nu au mai fost primiți ”indezirabilii”, printre care și dr. Victor I. Șuiaga. Cu greu și-a găsit un serviciu pentru că securitatea îl urmărea și era mereu dat afară pe motive ce nu aveau nicio legătură cu pregătirea și comportamentul său real. Într-un timp foarte scurt a schimbat 7 locuri de muncă (de 5 ori i s-a desfăcut contractul de muncă fără a i se da vreo explicație), ca în final să rămână angajat pe linie contabilă și financiară la Cooperativa Meșteșugărească și la Oficiul farmaceutic din Deva până în 1961 când a fost pensionat. Avea o pensie foarte mică și, pentru a-și putea întreține familia (soția casnică și soacra), a mai lucrat încă 12 ani ca economist principal la Uniunea Cooperativelor Meșteșugărești și apoi ca jurisconsult la Uniunea Cooperativelor Agricole de Producție din Deva. Persecuțiile nu s-au oprit aici, pentru că în 1951 a fost scos din casa proprie în mod abuziv, fără să i se dea o altă locuință. A găsit o ”locuință” la marginea orașului, o singură cameră, un fost atelier de tâmplărie transformat dintr-un grajd situat în curtea unei case, în care se intra direct dintr-o șură. În această cameră cu pământ pe jos, ca și chiriaș a stat împreună cu soția și soacra sa timp de 7 ani, până când, după multe intervenții, a reușit să reocupe în casa sa un apartament din curte, deoarece aripa casei de la stradă era ocupată de activiști ai Partidului Comunist Român. În 1982 i s-a demolat casa din fosta stradă Lenin nr. 21, fiind plătit cu o sumă derizorie față de valoarea ei reală. Pe lângă toate aceste persecuții îndreptate direct asupra sa, a purtat pe umerii săi și suferința pentru cei doi frați mai mici, Sabin și Traian din Arad, oprimați și persecutați de regimul comunist. Lui Sabin Șuiaga, fratelui cu trei ani mai mic, avocat și el în Arad i s-a interzis, în 1949, să mai practice avocatura și i s-a confiscat averea. Celălalt frate, cu 16 ani mai mic, Traian A. Șuiaga a fost un om cu un real talent literar. În anii ‘40 participa săptămânal la un cenaclu literar din Arad, scriind poezii patriotice și religioase, articole patriotice la Gazeta Hunedoarei și Astra Hunedoreană din Deva și la ziarul Țara Noastră a lui Octavian Goga. Talentul și patriotismul său l-a făcut indezirabil în acele vremuri de restriște și, în martie 1949, a fost arestat pentru „uneltire împotriva regimului comunist ”. A fost condamnat la 4 ani de închisoare la CANAL și confiscarea averii. A fost eliberat după 4 ani și 4 luni, în urma memoriului făcut de sora sa Elena Șuiaga (căsătorită Rădulescu) din Deva ș trimis lui Dr. Petru Groza, ce avea atunci funcția de președinte al prezidiului Marii Adunări Naționale, instituția care asigura în mod simbolic șefia Republicii Populare Române. Dr. Petru Groza era aproape devean, născut la Băcia, localitate în apropierea Devei și, între familiile Groza și Șuiaga a existat o relație de prietenie, înainte ca avocatul Petru Groza să devină marele tovarăș dr. Petru Groza. După ani și ani a fost din nou chemat la securitate și, pentru aceleași acuzații, i s-au făcut formele pentru al doilea dosar politic. Între timp Stalin ar fi dat un ordin-decret ca toate procesele încadrate la „crimă de război împotriva umanității” din toate țările socialiste să fie clasate. Așa a scăpat de al doilea proces politic. Toate acestea le-a suportat cu greu dr. Victor I. Șuiaga, singura lui satisfacție fiind munca lui de cărturar, de cercetare istorică, de redactare cu migală și competență a cărților și lucrărilor pe care le-a publicat sau au rămas în manuscrise (manuscrise trimise arhivelor locale și instituțiilor culturale adecvate, ca izvoare de informare și cunoaștere) și viața sa de creștin în jurul bisericii și în familie.
1.6. Reabilitarea
Căderea regimului comunist începută în decembrie 1989, pe care a intuit-o, la prins la vârsta de 90 de ani. De îndată ce libertatea de exprimare și-a recâștigat locul meritat, cărturarul, publicistul și patriotul dr. Victor I. Șuiaga a ieșit din rezerva ce si-o impusese și a redevenit omul plin de o energie prolifică în viața orașului drag în care și-a trăit cu bune și rele maturitatea și senectutea. Până la sfârșitul vieții s-a implicat din nou, cu tot sufletul, cu abnegație și dăruire la reînvierea vieții culturale, social-politice și civice pe plaiurile hunedorene. Viața i-a mai dăruit șapte ani în care intelectualitatea și edilii orașelor hunedorene nu l-au uitat, invitându-l alături de ei la simpozioane, sesiuni științifice, adunări politico-sociale, unde a prezentat conferințe, comunicări, evocări din vremurile trecute și emoționante amintiri despre participarea sa la primul război mondial, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, la primirea Armatei Române în Piața Unirii din Deva și la viața civică hunedoreană din perioada interbelică. A dat interviuri la TV Cluj, București, Deva și Timișoara, evocând amintiri de la participarea sa la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918, evenimentul ce l-a marcat pentru toată viața. Bunul său prieten profesorul Dumitru Susan, mărturisește în cartea sa /4/ „Mi-amintesc cu deosebită emoție și bucurie de participarea sa la Adunarea de reînființare a Casinei Naționale din Deva, desfășurată în incinta Liceului Decebal la 20.07.1993, când, în calitate de ultim președinte al Casinei înainte de confiscarea ei de comuniști, a făcut o elocventă și patetică prezentare a importanței și semnificației acesteia, precum și a activităților acestei instituții de cultură și educație civică și patriotică a locuitorilor orașului Deva. Între altele a spus că această Casină poseda un local propriu, impunător și funcțional, situat în centrul orașului (unde s-a aflat în perioada comunistă localul Bachus) și avea în componența sa: bibliotecă, sală de conferințe, colecție de ziare și reviste, sală specială pentru concerte și spectacole de teatru, precum și o sală mare pentru întrunirile membrilor asociației. S-a bucurat nespus de mult că intelectualitatea deveană a hotărât să întreprindă toate demersurile necesare pentru reînființarea Casinei, expunând textual, în finalul expunerii sale – E mai bine să avem în centrul Devei o Casină de cultură, decât o casă de băutură. Cu acest prilej a fost propus și ales președinte „de onoare” al Casinei reînființată după 1989, ilustrând cu această alegere însăși continuitatea acestei instituții de cultură a orașului Deva. (…) Menționăm aici că dr. Victor I. Șuiaga a participat chiar la primele înfățișări de la Judecătoria din Deva și a făcut declarații pertinente, concrete și deosebit de utile procesului de reînființare a Casinei Naționale.” /4/. În prefața scrisă la una din cărțile domnului dr. Victor I. Șuiaga /6/, un prețuit interlocutor al său la interminabile discuții, dr. Ioachim Lazăr (cercetător științific I, la Muzeul Civilizației Dacice și Romane, Deva), mărturisește : ”În cadrul simpozionului dedicat Astrei, desfășurat la 8.04.1994, în sala festivă a Prefecturii din Deva, dr. Victor I. Șuiaga spunea (avea 95 de ani): Ceea ce aș dori să vorbesc eu, puțin, este despre rolul și activitatea Astrei actuale și de viitor. Desigur acest rol și activitatea este egal cu cel înscris în statute, adică dezvoltarea culturii și literaturii poporului român dar și cu cel neînscris, însă păstrat în inimile și mințile românilor, adică unitatea tuturor românilor într-un singur stat. Se înțelege că metodele de activitate astăzi nu mai pot fi egale cu cele din trecut, deoarece jumătatea de secol de dictatură comunistă asupra României a răvășit și denaturat conștiința națională, care este necesară pentru reîntregirea granițelor României”. /6/. În aceiași prefață domnul dr. Ioachim Lazăr, făcând o mărturie de suflet despre dr. Victor I. Șuiaga, scrie: „Ceea ce m-a impresionat la Victor Șuiaga erau vastele sale cunoștințe privind istoria Transilvaniei în general și a județului Hunedoara, în special. Tenacitatea, spiritul de sacrificiu, optimismul robust, sunt calități pe care le-a păstrat din tinerețe până în ultimele clipe ale vieții.” Și făcând referire la „optimismul său robust la peste 90 de ani”, adaugă : „Odată, cu prilejul unor discuții pe diverse teme desfășurată prin 1996, Victor I. Șuiaga îmi spunea : Domnule profesor, dacă trec de anul 2001, am să scriu o lucrare pe care am s-o intitulez < OMUL CALARE PE TREI SECOLE > . Câtă dorință de viață, cât optimism la acest om ?” Acest ultim vis nu s-a mai împlini. În 1995, la 82 de ani distinsa sa soție l-a părăsit plecând dintre noi, deși era cu 12 ani mai tânără decât dânsul. Acest fapt ce l-a marcat profund și deși a fost îngrijit cu dragoste și devotament de sora cea mai mică dintre frați – doamna Elena Rădulescu, ce locuia în apropiere, pe 2 aprilie 1996, discret, fără nici o suferință a trecut în veșnicie.
La 29.11.1993 Consiliul Local al Municipiului Deva, ca recunoaștere a personalității sale și a contribuției adusă culturii hunedorene cu condeiul și fapta, i-a acordat titlul de :
„CETATEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI DEVA”, primind această diplomă în cadrul unei ședințe festive la Primăria municipiului Deva. „Îi port în suflet cu toată dragostea icoana de nonagenar înțelept, trecut cu desăvârșit succes prin toate vămile vieții, izbutind să realizeze un impresionant număr de lucrări (n.n. – cele mai multe în manuscris la arhivele statului, a bibliotecii și muzeului ) închinate orașului nostru și altor așezări hunedorene, - adevărat tezaur de date, cunoștințe și învățăminte istorice adunate cu trudă, cu migală, cu pricepere și-ndeosebi cu nemărginită iubire pentru locurile și oamenii dintre care s-a ridicat și în mijlocul cărora a trăit” – Mircia Munteanu, primarul municipiului Deva în CUVÂNT DE SUFLET /4/.
Memoria personalității dr. Victor I. Șuiaga este păstrată în municipiul Deva și prin faptul că o stradă a orașului se numește – Str. Dr. Victor I. Șuiaga.
Primăria municipiului Deva a dispus amplasarea, în stânga intrării Primăriei, a unei plăci de marmură cu inscripția:
„DR. VICTOR I. ȘUIAGA, 1899 – 1996 PARTICIPANT LA MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA A FOST VICEPRIMAR AL ORAȘULUI DEVA ÎN ANII 1936 – 1937 ȘI PREFECT AL JUDEȚULUI HUNEDOARA ÎN ANII 1937 - 1938”
De asemenea, pe blocul de pe Bulevardul Decebal, unde dr. Victor I. Șuiaga și-a trăit ultimii ani din viață, a fost aplicată o placă memorială cu inscripția:
„ÎN ACEASTĂ CLĂDIRE A LOCUIT DR. VICTOR I. ȘUIAGA (1899 – 1996) PARTICIPANT LA MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA”
Cu trei ani înainte de a părăsi această lume scria: „Am ajuns la 94 de ani și îmi dau seama că după capacitatea intelectuală și puterea de muncă ce am avut, dacă ar fi fost mai bune condițiile vieții mele și vremurile mai ușoare, aș fi scris și tipărit mai multe lucrări. Dar sunt mulțumit că totuși am lăsat câteva lucrări de istoriografie locală tipărite (n.n.- și multe manuscrise) ce vor rămâne pentru posteritate. De asemenea sunt foarte fericit că am trăit vremuri mari, cu adevărat istorice, că am participat cu tot entuziasmul tinereții la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918, când s-a desăvârșit unirea de stat a tuturor Românilor ”. /1/
În anul 2008, un grup de oameni ce îl apreciau și admirau pe domnul dr. Victor I. Șuiaga, împreună cu membri familiei sale, la inițiativa domnului C-tin Aoanei-Rahoveanu (colaborator român de presă, radio, tv) au înființat ASOCIAȚIA CULTURALĂ AV. DR. VICTOR I. ȘUIAGA – DEVA. Membrii fondatori : prof. Ovidiu Vasilescu, C-tin Aoanei Rahoveanu, Elena Rădulescu, arheolog dr. Marc Antoniu-Tudor, conf. Dr. ing. Aurora Lia Florea, medic Aurora Elena Maniu, prof. Adriana Minerva Dăncescu. Asociația îți propunea mediatizarea personalității domnului dr. Victor I. Șuiaga și tipărirea operei complete a dânsului.
2. Activitatea publicistică – opera istorică
Implicarea d-ului dr. Victor I. Șuiaga în viața politică și socială a plaiurilor hunedorene a început la 19 ani, când întors în satul natal Teiu, rănit fiind pe frontul italian al primului război mondial, ia parte la organizarea Consiliului Național Român și a Gărzii Naționale Române din Teiu și la mobilizarea locuitorilor din comunele Cercului electoral Dobra, împreună participând la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918, eveniment ce l-a marcat pentru întreaga viață. A activat în mai toate organizațiile politice, culturale și religioase din Cluj (în perioada studenției și a studiilor doctorale ) și din zona hunedoreană până în 1948 când i s-a refuzat reînscrierea în Colegiile de Avocați, fiind silit să-și abandoneze cariera de avocat și activitățile publice. A fost mereu preocupat de studiul istoric a zonei hunedorene, de documentul de arhivă, de vechile hrisoave și atestări documentare din cele mai vechi timpuri, de mărturii culese prin peregrinări. S-a remarcat printr-o bogată activitate în domeniu presei, publicând în ziarul VOINTA și ASTRA HUNEDOREANA (fiind directorul acestei publicații între anii 1943 – 1946). Împreună cu dr. Octavian Floca, editează la Deva, în 1936, prima carte: GHIDUL JUDEȚULUI HUNEDOARA, prima lucrare în limba română de acest gen, cei doi fiind membri ai Touring Clubului României din Deva. Nicolae Iorga, citind această lucrare a consemnat în Revista istorică din aprilie-iunie 1938 : „Cartea admirabil prezentată e un tezaur de informații ” /4/. În1941, cei doi au dat tiparului din Deva o nouă carte, o monografie ce prezintă Cetatea Devei – monumentul emblematic din capitala județului Hunedoara : CETATEA DEVEI – CĂLĂUZĂ ISTORICĂ ȘI TURISTICĂ. A venit la putere regimul comunist și din 1948, vreme de 20 de ani nu a mai reușit să publice nimic, dar cărturarul și istoricul dr. Victor I. Șuiaga a continuat cu aceiași pasiune să frecventeze arhivele și bibliotecile, realizându-și opera istorică „de sertar”. Venirea la putere a tov. Nicolae Ceaușescu a fost, într-un anumit fel, benefică domnului dr. Victor I. Șuiaga, Ceaușescu revigorând naționalismul, pentru a marca începutul unei noi epoci făurită de el – un comunism specific românesc. În anul 1968 s-a dat o anume importanță împlinirii a 50 de ani de la Marea Unire din 1918, unul din invitații de la Alba Iulia, ce au evocat acele evenimente, fiind și dr. Victor I. Șuiaga. După acest eveniment, la 68 de ani, reia cercetările privind participarea hunedorenilor la Marea Unire din 1918 și redactează în manuscris lucrarea HUNEDORENI LA MAREA UNIRE, 1 DECEMBRIE 1918. Se găsesc la Muzeul Unirii din Alba Iulia 165 de fișe a unora dintre delegații hunedoreni la Marea Unire, trimise în acea perioadă de dr. Victor I. Șuiaga. Cartea a văzut tiparul în 1993 la Deva prin grija și finanțarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva. Direcția muzeului a reușit să obțină acordul de finanțare pentru publicarea manuscriselor domnului dr. Victor I. Șuiaga și, în 1994, vede tiparul un alt manuscris, CONSILIUL NATIONAL ROMÂN din DEVA, 1918 – 1919. Continuarea acestui proiect a fost stopată datorită unui personaj, ce prin prerogativele funcției avea această putere și care nu concepea ca muzeul să susțină personalități cu o activitate mai bogată și mai prolifică decât el. În anul 2005, sub egida Episcopiei Aradului și Hunedoarei, cu binecuvântarea Prea Sfinției Sale dr. Timotei Seviciu, apare la Editura MIRTON din Timișoara lucrarea CORALA CATEDRALEI „SFÂNTUL NICOLAE” DEVA – MONOGRAFIE, în colaborare cu Traian Giura și Gheorghe Bercea, dr. Victor I. Șuiaga fiind un permanent membru al parohiei și a Consiliului Parohial al acestei catedrale. În anul 2007, prin eforturile materiale a surorii sale Elena Rădulescu, la editura EMIA din Deva apare lucrarea JURISTI HUNEDORENI, PRECURSORI ȘI LUPTATORI PENTRU LIBERTATEA ȘI UNIREA TRANSILVANIEI – 1848 – 1918. În anul 2012 la Editura EMIA din Deva, sub egida Bibliotecii Județene Ovid Densușianu, apare cea mai importantă lucrare pe care dr. Victor I. Șuiaga dorea să o dăruiască cercetătorilor istorici și marelui public DEVA, CONTRIBUTII MONOGRAFICE, care, în manuscrisul din 1968, era intitulată ISTORIA DEVEI, ORAȘ, CETATE ȘI DOMENIU, CONTRIBUTII MONOGRAFICE. Pentru această monografie (ce în manuscris era structurată pe 4 volume) a consultat sute de documente inedite scrise în limba maghiară și latină (cunoscând bine aceste limbi), nenumărate surse bibliografice și consemnări din presa timpului. Pe lângă referirile geografice asupra zonei, face o incursiune istorică începând din epoca primitivă și până în zilele noastre. Bazându-se pe dovezi arheologice dr. Victor I. Șuiaga afirmă în lucrare „…din timpul comunei primitive și până la dacii băștinași, din orânduirea sclavagistă, se atestă o societate omenească așezată la Deva ”/6/ . În Nota introductivă scrisă în ianuarie 1985 la manuscrisul lucrării, dr. Victor I. Șuiaga spunea : „Am adunat un variat și bogat material monografic despre orașul Deva, cunoscut din copilărie și în care trăiesc de 57 de ani, astfel că mi-a fost drag să-i cercetez și să-i descriu trecutul ”. La apariția acestei cărți Laura Oană, reporter la revista REPLICA Hunedoara scria /7/ : „Un om scrie, iar cărțile îl scot peste ani din negura uitării. S-a întâmplat în lume, se repetă la Deva: manuscrisul lui Victor Șuiaga, donat de familie Bibliotecii Județene, de fapt, singura monografie amplă a Devei, editată și, recent, reeditată în condiții grafice deosebite, îl readuce pe avocatul și cărturarul hunedorean în atenția cititorilor. Munca sa titanică, sutele de documente traduse, cercetate, notate și strânse în cărți monument nasc întrebări care devin răspunsuri pentru cei care îi cercetează viața doctorului Victor I. Șuiaga și care sunt nevoiți să dea dreptate altui scriitor hunedorean, Radu Ciobanu : Modele au existat și vor exista întotdeauna. Dar ele sunt discrete, guvernate de bun simț și trăiesc în cultul onoarei și al lucrului bine făcut /4/ ”.
Același Radu Ciobanu în prefața intitulată OAMENII LOCULUI, a cărții monografice DR. VICTOR I. ȘUIAGA, OMUL, CETĂȚEANUL, CĂRTURARUL (autor Dumitru Susan) face un elogiu domnului dr. Victor I. Șuiaga, scriind : „Se poate spune, că în cele din urmă, domnul dr. Victor I. Șuiaga a fost un privilegiat. Căci puțini sunt oamenii de merit care, asemenea lui, și-au aflat în postumitate monografistul ideal. Domnul profesor Dumitru Susan a avut, la rându-i, privilegiul de a se bucura de prietenia lui, i-a ascultat amintirile și mărturiile, i-a cercetat lucrarea vieții, l-a iubit și l-a înțeles ca nimeni altul. Și ne oferă acum, în această carte, nu numai monografia unei vieți, ci și nobila efigie a unui model ” /4/.
3. LISTA LUCRARILOR DOMNULUI DR. VICTOR I. ȘUIAGA (7 cărți publicate; 32 articole publicate; comunicări și luări de cuvânt la diferite manifestări social-culturale; 43 de manuscrise)
3.1. CARTI PUBLICATE
1. GHIDUL JUDEȚULUI HUNEDOARA în colaborare cu dr. Octavian Floca, Deva, 1936 ; 2. CETATEA DEVEI – CĂLĂUZĂ ISTORICĂ ȘI TURISTICĂ în colaborare cu dr. Octavian Floca, Deva, 1941 ; 3. HUNEDORENI LA MAREA UNIRE, 1 DECEMBRIE 1918, Deva, 1933, sub egida Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva ; 4. CONSILIUL NATIONAL ROMN din DEVA, 1918 – 1919, Deva, 1944, sub egida Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva ; 5. CORALA CATEDRALEI „SNTUL NICOLAE” DEVA – MONOGRAFIE în colaborare cu Traian Giura și Gheorghe Bercea, Editura MIRTON, 2005, TIMISOARA, sub egida Episcopiei Aradului și Hunedoarei ; 6. JURISTI HUNEDORENI, PRECURSORI ȘI LUPTATORI PENTRU LIBERTATEA ȘI UNIREA TRANSILVANIEI – 1848 – 1918, Editura EMIA, Deva, 2007 ; 7. DEVA, CONTRIBUTII MONOGRAFICE, vol. I și vol. II, , Editura EMIA, Deva, 2012, sub egida Bibliotecii Județene Ovid Densușianu Deva.
3.2. ARTICOLE PUBLICATE
1. CEANGĂII DIN DEVA, Gazeta Hunedoarei, Deva, nr.23 / 27 06.1941 ; 2. CEANGĂII DIN HUNEDOARA, CRISTUR ȘI STREISÂNGIORGIU, Gazeta Hunedoarei, Deva, nr.24 / 3.08.1941 ; 3. SUFLETUL ARDEALULUI, Calendarul Zarandului pe anul 1944, 1943, Deva ; 4. CENTENARUL TEATRULUI DIN DVA, ziarul Drumul Socialismului din 1.12.1968, Deva ; 5. PRIMUL MEDIC LA DEVA, ziarul Drumul Socialismului din 5.01.1969, Deva ; 6. PRIMUL TUTUN LA DEVA, ziarul Drumul Socialismului din 12.01.1969, Deva ; 7. GEORGE BARIȚIU LA DEVA, ziarul Drumul Socialismului din 18.02.1969, Deva ; 8. AVRAM IANCU LA DEVA, ziarul Drumul Socialismului din 19.02.1969, Deva ; 9. PRIMA FARMACIE LA DEVA, ziarul Drumul Socialismului din 9.03.1969, Deva ; 10. CARTIERUL VIILE NOI DIN DEVA, ziarul Drumul Socialismului din 16.03.1969, Deva ; 11. DEVA ÎN 7 SECOLE, ziarul Drumul Socialismului din 17-18.10.1969, Deva ; 12. PROFESORII GIMNAZIULUI ÎN AMINTIREA ELEVILOR, Omagiul Liceului A. Iancu din Brad, 1869-1969, Sibiu, 1969, de R. Neagu ; 13. O FIGURĂ MARCANTĂ A MIȘCĂRII FEMINISTE HUNEDORENE – ANA PETCO, rev. Sargeția XIII, 1977, Deva ; 14. HUNEDORENII LA MAREA UNIRE, rev. Mitropolia Banatului Timișoara, nr. 10-12, 1978 ; 15. PROTOPOPII DEVEI ȘI DOBREI LA 1848 ȘI 1918, ziarul Telegraful Român, Sibiu, nr.45-46 / 1979 ; 16. BISERICA VECHE A DEVEI 1640-1865, ziarul Telegraful Român, Sibiu, din 1.07.1980 ; 17. AMINTIRI DE LA MAREA UNIRE, ziarul Drumul Socialismului din 30.11.1980 ; 18. CATEDRALA SFÂNTUL NICOLAE DIN DEVA, ziarul Telegraful Român, Sibiu, din 1.10.1981 ; 19. DOI MARTIRI DEVENI PENTRU UNIREA DIN 1918, Treboniu Almășescu (1873-1919) și C-tin N. Ghiorghiu (1871-1918), rev. Flacăra București, nr. 50 / 16.12.1983 ; 20. AMINTIRI DE LA MARA UNIRE, ziarul Drumul Socialismului, Deva, nr. 9654/1.12.1988 ; 21. CE-I LIPSEȘTE STATUII DECEBAL DIN DEVA, Cuvântul Liber Deva, nr.425/13.09.1991 ; 22. AMINTIRI DE LA INTRAREA ROMÂNIEI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL, Glasul Ardealului, Deva, nr.3/10.05 1991 și nr.4/13.05.1991 ; 23. DEVA AȘTEAPTĂ STATUIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN, Cuvântul Liber Deva, nr.607/25-26.04.1992 ; 24. SCRISOARE DESCHISĂ D-LUI PREFECT GEORGEL IVAN, Cuvântul Liber, Deva, nr.635/6-7.06.1992 ; 25. AMINTIRI DE LA MAREA UNIRE, Cuvântul Liber, Deva, nr.761/1-2.12.1992 ; 26. MĂCELUL DE LA LĂPUGIU, Cuvântul Liber, Deva, nr.995/5.11.1993 ; 27. CUVÂNTARE ROSTITĂ LA SIMPOZIONUL ASTRA ORĂȘTIE, publicată în FOAIA POPORULUI, Sibiu, nr.5/oct. nov. 1993 ; 28. CONSILUIL NAȚIONAL ROMÂN DIN DEVA, Cuvântul Liber, Deva, nr.996/6-7.11.1993 ; 29. NE VOM ÎNTOARCE CU ARMA PE UMĂR ACASĂ, interviu în ziarul Crișana, Oradea, nr.1023/26.11.1993 ; 30. DR. AUREL VLAD – AMINTIRI ȘI ADEVĂRURI, Cuvântul Liber, Deva, 1993 ; 31. AMINTIRI, LICEUL AVRAM IANCU BRAD, în Pagini Omagiale, Deva, 1994 ; 32. STATUIA MATEI CORVIN DIN CLUJ, Cuvântul Liber, Deva, nr.800/5.02.1993; în Unitatea Națională, Cluj, nr.50/14-20.06.1994; în Gazeta de Cluj, nr.26/13-19.06.1994 sub titlul „De slăvire și amărăciune” ; 33. Articole în ziarele VOINȚA, Deva (fiind director între 1930-1931), și ASTRA HUNEDOREANĂ, Deva (fiind director și redactor între 1943-1946).
3.3 COMUNICĂRI ȘI LUARI DE CUVÂNT LA DIFERITE MANIFESTĂRI SOCIAL-CULTURALE
1. REVOLUȚIA LUI HORIA – conferință ținută la Deva, 1934 ; 2. PROF. SILVIU DRAGOMIR (1888-1962) – conferință la casa memorială din Gurasada, 1970 ; 3. PARTICIPAREA HUNEDORENILOR LA ACTUL UNIRII DE LA ALBA IULIA, comunicare la Sesiunea științifică și de comunicări din 16-17.11.1979, Deva ; 4. CUVÂNTARE rostită la Adunarea Generală ASTRA din Orăștie în 25.08.1993 ; 5. CUVÂNTĂRI (neconsemnate în scris) rostite la serbări naționale, culturale, sociale, comemorări de evenimente istorice și personalități marcante.
3.4. MANUSCRISE
1. DIN TRECUTUL COORPORAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI DIN DEVA, Deva, 1935 (5 pag.) ; 2. COMEMORAREA ZILEI DE 1 DECEMBRIE, Deva, 1944 (18 pag.) ; 3. CATERINA VARGA, Deva, 1947 (6 pag.) ; 4. SOCIALISMUL ȘI COOPERAȚIA, Deva, 1948 (13 pag.) ; 5. ALEXANDRU PETOFI, 1823 – 1849, Deva, 1948 ; 6. SZECSZ MARIA VENUS DE MURANY, FAIMOASA CASTELANĂ A DEVEI, Deva, 1950 (4 pag.) ; 7. CÂTEVA DATE DIN TRECUTUL MINEI DE ARAMĂ DIN DEVA, Deva, 1957 (3 pag.) ; 8. DOI FRUNTAȘI HUNEDORENI : DR. IOAN MIHU (1854-1927) ȘI FRANCISC HOSSU LONGIN (1847-1935) Deva, 1968 (9 pag.) ; 9. DIN TRECUTUL TEATRAL AL DEVEI, Deva, 1968 (4 pag.) ; 10. PAGINI DE ISTORIE ȘI DEZVOLTARE A ORAȘULUI DEVA ÎN CEI 700 DE ANI, Deva, 1969 (33 pag.) ; 11. BOMBARDAMENT ENGLEZ LA DEVA ȘI SIMERIA ÎN 1944, Deva, 1970 (4 pag.) ; 12. VECHI COLONIȘTI BULGARI LA DEVA, Deva, 1970 (8 pag.) ; 13. O INSCRIPȚIE NEDREPT ÎNLĂTURATĂ LA DEVA, Deva, 1972 (2 pag.) ; 14. ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DEVA, Deva, 1972 (149 pag.) ; 15. O MARE FAMILIE DE PREOȚI ÎN PROTOPOPIATUL DEVEI, SEC. XIII-XX, Deva, 1972 (30 pag.) ; 16. RELATARE DESPRE REVOLUȚIA DIN 1918 ÎN SATUL TEIU COM. LĂPUGIU, (depusă la Muzeul Unirii din Alba Iulia), Deva, 1975 (9 pag.) ; 17. GENEALOGIA FAMILIEI ȘUIAGA DIN LĂPUȘNIC, Deva, 1973 (38 pag.) ; 18. SATUL LĂPUȘNIC-DOBRA, CONTRIBUȚII MONOGRAFICE, Deva, 1973 (67 pag.) ; 19. MONOGRAFIA SATULUI TEIU COMUNA LĂPUGIU JUD. HUNEDOARA, Deva, 1974 (211 pag.) ; 20. CRONICA PR. NISTOR SOCACI : EPISTOLĂ A NECAZURILOR ȘI ISTORIA TIMPURILOR TRECUTE, 1830-1856, Deva, 1974 (42 pag.) ; 21. HANURI ȘI BIRTURI LA DEVA DE ALTĂDATĂ, Deva, 1977 (22 pag.) ; 22. CORUL DE LA DOBRA (în colaborare cu prof. I. Stoica), Deva, 1977 (126 pag.) ; 23. LUPTA PENTRU DIRECȚIA MUZEULUI DIN DEVA ÎN 1933, Deva, 1978 (2 pag.) ; 24. ASPECTE DIN TRECUTUL DEVEI, 1717 ȘI 1851, Deva, 1978 (10 pag.) ; 25. AMINTIRI DESPRE HUNEDORENII DE LA UNIREA DIN 1 DECEMBRIE 1918, (predată Muzeului Județean Deva), Deva, 1978 (18 pag.) ; 26. AMINTIRI DE LA MAREA UNIRE, Deva, 1978 (23 pag.). Predat și imprimat de Fonoteca Studioului TVR Cluj-Napoca în 13 mai 1979, la Deva ; 27. DOI MARTIRI DEVENI PENTRU MAREA UNIRE DIN 1918, Deva, 1980 (9 pag.) ; 28. DR. IOSIF JIVAN, 1897-1978, Deva, 1980 (7 pag.) ; 29. ALBUMUL DESPĂRȚĂMÂNTULUI ASTRA DIN DEVA, 1873-1948, Deva, 1980 (42 pag.) ; 30. VERSURI CLANDESTINE – din timpul dictaturii comuniste, Deva, 1982 ; 31. AMINTIRI. PROMOȚIA UNIRII 1918-1919. LICEUL DIN BLAJ, Deva, 1982 (101 pag. și fotografii) ; 32. AMINTIRI, LICEUL SF. VASILE CEL MARE, BLAJ, Deva, 1982 ; 33. ALBUMUL PROTOPOPILOR DEVEI, HUNEDOAREI, DOBREI ȘI ILIEI, DIN SEC. XVI-XX (în colaborare cu dr. Romul Iacob), Deva, 1983 (112 pag. și fotografii) ; 34. ALBUMUL SATULUI TEIU COMUNA LĂPUGIU JUD. HUNEDOARA (în colaborare cu Iov Cărăbaș) Deva, 1983 (16 pag. și 125 fotografii) ; 35. FEMEI HUNEDORENE, MICI BIOGRAFII, Deva, 1983 (20 pag.) ; 36. AMINTIRI DESPRE UNIREA TRANSILVANIEI – 1 DECEMBRIE 1918, Deva, 1984 ; 37. CONTRIBUȚII ISTORICE HUNEDORENE, Deva, 1984 ; 38. REVOLUȚIA LUI HORIA ÎN TRADIȚII HUNEDORENE, Deva, 1984 (4 pag.) ; 39. CONTRIBUȚII LA ISTORIA BISERICEASCĂ HUNEDOREANĂ, Deva, 1984 (285 pag.) ; 40. PROTOPOPUL DR. IOAN DOBRE, 1875–1928, Deva, 1985 ; 41. CÂTEVA SCRIERI, Deva, 1986 ; 42. AMINTIRI CU MIHAIL SADOVEANU, Deva, mai 1987 ; 43. DIN ALTE VREMURI, Deva, 1994.
Manuscrisele se găsesc la : arhiva familiei (sora Elena Rădulescu; nepoți, dr. Marc Antoniu-Tudor, conf. Dr. ing. Aurora Lia Florea), arhivele Academiei Române, arhiva Muzeului Unirii din Alba Iulia, arhiva Bibliotecii Județene Ovidiu Densușianu Deva, arhiva Bibliotecii Județene Timiș, arhiva Bibliotecii Centrale Universitare Cluj-Napoca, arhiva Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, Arhivele Statului Deva.
BIBLIOGRAFIE
1. Dr. Victor I. Șuiaga, MICĂ AUTOBIOGRAFIE, Deva, 1994, în manuscris ; 2. Dr. Victor I. Șuiaga, AMINTIRI. PROMOȚIA UNIRII 1918-1919. LICEUL DIN BLAJ, Deva, 1982, în manuscris ; 3. Dr. Victor I. Șuiaga, PROTOPOPUL DR. IOAN DOBRE, 1875–1928, Deva, 1985, în manuscris; 4. Dumitru Susan, DR. VICTOR I. ȘUIAGA – OMUL, CETĂȚEANUL, CĂRTURARUL ( cu un cuvânt înainte intitulat OAMENII LOCULUI de Radu Ciobanu scriitor și publicist stabilit la Deva din 1964), ED. SIGMA PLUS, Deva, 2003 ; 5. Victor Șuiaga, DEVA, CONTRIBUȚII MONOGRAFICE, vol.I ORAȘUL, CETATEA și DOMENIUL, Ed. A 2-a, ( cu un CUVÂNT ÎNAINTE de Ioachim Lazăr, cercetător științific la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva), Editura EMIA, Deva, 2012 ; 6. Victor Șuiaga, DEVA, CONTRIBUȚII MONOGRAFICE, vol.II STUDII, ARTICOLE, SCRISORI, Ed. A 2-a, ( cu un CUVÂNT ÎNAINTE de prof. Ioan Sebastian Bara, director aBibliotecii Județene Ovid Densușianu Hunedoara-Deva), Editura EMIA, Deva, 2012 ; 7. Laura Oană, ȘUIAGA, OMUL CETĂȚII SALE, DEVA, articol în rev. REPLICA HUNEDOARA, 29.03.2012 ; 8. Victor I. Șuiaga, FEMEI HUNEDORENE, MICI BIOGRAFII, Deva, 1983, în manuscris.
This article "Victor Șuiaga" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Victor Șuiaga. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
