Ștefan Dincescu
Ștefan Dincescu (pseudonimul lui Ștefan Dincă; n. 22 septembrie 1954, Carpen, Dolj) este scriitor și editor român.
I. BIOGRAFIE[modificare]
Ștefan Dincescu (pseudonim al lui Ștefan Dincă, propus de Mircea Ciobanu, în 1988, și acceptat de tânărul scriitor craiovean devenit băcăuan din 1981, în urma deciziei guvernamentale de repartizare în învățământ) este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din Craiova, al cărei student a fost între 1977-1981. Prin lucrarea de licență, Ștefan Dincescu a ilustrat conceptul de traducere imaginară (conform viziunii lui Ștefan Aug. Doinaș din vol. Orfeu și tentația realului, 1974) pe sonetele lui Vasile Voiculescu și ale lui William Shakespeare, pe Cânticele țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu și pe Romancero gitano de Federico García Lorca.
Între 1981-2020, Ștefan Dincescu a fost profesor al Școlii Gimnaziale „Octavian Voicu” din Bacău, o tribună pentru literați (Nicolae Dabija, Petre Isachi, Calistrat Costin, Viorel Savin, Gheorghe Iorga, Victor Munteanu, Nicolae Mihai etc.), toți fiind implicați în multele sale proiecte culturale, din 2004 până în 2020.
Făcându-și masteratul în Studii culturale și literare (2007-2009), la Facultatea de Litere a Universității Vasile Alecsandri din Bacău, Ștefan Dincescu a elaborat disertația Structura imaginarului poetic în Patimile lui Mircea Ciobanu, coordonator fiind prof. univ. dr. Vasile Spiridon. În urma participării scriitorului la zece ediții ale Simpozionului Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte, unde (alături de Nicolae Dabija, printre alții) Ștefan Dincescu a fost membru al Comitetului de onoare, multe dintre paginile disertației lui au fost incluse în volume colective, publicate la edituri din Bacău și din Iași, din Suceava și din Chișinău.
Acest oltean nărăvaș și abrupt (astfel îl definea prof. univ. dr. Eugen Negrici în prefața cărții Jelind mălinii viscoliți. Serghei Esenin. Traducere imaginară) este poet și critic literar, gramatician și editor, unul care, printre reușitele sale, poate enumera apariția volumelor Dorin Tudoran, De bunăvoie, autobiografia mea, „o ediție nu doar definitivă, ci și una cumva monumentală” (Liviu Antonesei), și Florin Daniel Dincă, Dosarul Dorin Tudoran. Literatură și politică în comunism și în postcomunism.
Anunțat drept o promisiune lirică de Marin Sorescu (în Ramuri, 7/1980), Ștefan Dincescu a debutat editorial în 1988, în Prier (Editura Cartea Românească), prin grupajul de versuri Străjer, titlu impus de către Mircea Ciobanu, fiindcă dactilograma prezentată la concursul din 1988 – ajunsă la București pe ocolite (via Bacău-Craiova-Bâcleș-București), fapt lesne de înțeles pentru acel context politico-socio-literar – era intitulată Paznic de far, având, drept motto de identificare a autorului, versul „O poezie poate dura mai mult decât un imperiu”, de Ion Caraion. Debutantul Ștefan Dincescu s-a bucurat de atenția criticilor Eugen Simion (Magdalina și Carolina, în România literară, nr. 6, 1989), Alexandru Țone (Exigențe și autoexigențe, în Astra, nr. 4, 1989), Radu Călin Cristea (Puzzle [III], în Familia, nr. 5, 1989), Radu Comănescu („Prier”, în Luceafărul, nr. 9, 1989), Gheorghe Iorga (Poeții „Prier”-ului, în Ateneu, nr. 5, 1989) etc.
Din anul 2006, Ștefan Dincescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău, iar din 2001 – director al Editurii Amphion și al revistelor Syrinx, Athanor, Anteu și Corn de melc.
II. COLABORĂRI LITERARE[modificare]
Din 1979, Ștefan Dincescu a publicat poezii în Ramuri, Luceafărul și Ateneu, în Catedra, 13 Plus și Plumb, în Vitraliu, Tecuciul literar-artistic și Literatura și arta, în Argus, Ziua și Deșteptarea, dar și în volumele Bacăul cultural – 600: antologia Plumb (Editura Plumb, Bacău, 2008), Ateneul scriitorilor: antologie de literatură (Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2008), Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte (Editura Palatul Culturii, Iași, 2011), Sub semnul lui Bacovia. Antologie pentru „mâine și mai mâine” (Editura Art Book, Bacău, 2015), Viorel Savin – 80: antologie de texte (Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2021).
Între 1980-2022, a publicat critică literară în Ramuri, Ateneu și Plumb, în Anteu, Syrinx și Athanor, dar și în volumele 37th ARA Annual Congress Proceedings (Montréal, 2013), Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte (Editura Mușatinii, Suceava, 2014), Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte (Editura Tehnica-Info, Chișinău, 2015), Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte (Editura Babel, Bacău, 2016), Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte (Editura Tehnica-Info, Chișinău, 2017), Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte (Editura Tehnica-Info, Chișinău, 2019), Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte (U.T. „Gheorghe Asachi”, Iași, 2021) etc.
III. VOLUME DE VERSURI TIPĂRITE ÎNTRE ANII 1991-2021[modificare]
1. Turnir cu Demostene (Editura Eminescu, București, 1991)
2. Viață în pielea goală (Editura Plumb, Bacău, 1993)
3. Lancea lui Ahile (Editura Amphion, Bacău, 2002)
4. Cel de pe urmă Laocoon (Editura Amphion, Bacău, 2003)
5. Ultimele rubaiate ale lui Omar Khayyãm în traducere imaginară de Ștefan Dincescu (Editura Amphion, Bacău, 2004)
6. Ieșirea din cetate (Editura Amphion, Bacău, 2005)
7. Decesul trompetei (Editura Amphion, Bacău, 2005)
8. Fiu al Maicii Lot (Editura Amphion, Bacău, 2005)
9. Pandaliile fericitului Iov (Editura Amphion, Bacău, 2006)
10. Se spânzură condeiul! (Editura Amphion, Bacău, 2007)
11. Clóțele Șeherezadei (Editura Amphion, Bacău, 2009)
12. Fiii alambicului (Editura Amphion, Bacău, 2009)
13. Jelind mălinii viscoliți ▪ Serghei Esenin ▪ Traducere imaginară (Editura Amphion, Bacău, 2010)
14. Adio, Mister Bashô! (Editura Amphion, Bacău, 2010)
15. Metaforă tăiată la gât (Editura Amphion, Bacău, 2011)
16. Licuricii din infern (Editura Amphion, Bacău, 2013)
17. Ultimul asalt (Editura Amphion, Bacău, 2015)
18. Cele din urmă elegii ale lui Rainer Maria Rilke în traducere imaginară de Ștefan Dincescu (Editura Amphion, Bacău, 2018)
19. Mâțe pe soclu (Editura Amphion, Bacău, 2021)
După cum se precizează în Dicționarul scriitorilor români de azi (Editura Porțile Orientului, Iași, 2011), profesorul Ștefan Dincescu a semnat, între 1996-2016, peste 25 de lucrări de gramatică practică a limbii române.
IV.1. REFERINȚE CRITICE – ÎN REVISTE LITERARE ȘI ÎN ZIARE[modificare]
1. Marin Sorescu, în Ramuri, nr. 7 (193), 15 iulie 1980
2. Eugen Simion, în România literară, nr. 6, februarie 1989
3. Radu Comănescu, în Luceafărul, nr. 9, 1989
4. Ioan Enea Moldovan, în Steagul roșu, 11 martie 1989
5. Alexandru Țone, în Astra, nr. 4, aprilie 1989
6. Radu Călin Cristea, în Familia, nr. 5, mai 1989
7. Gheorghe Iorga, în Ateneu, nr. 5 (234), mai 1989
8. Petru Cimpoeșu, în Pur și simplu, nr. 11, octombrie 1991
9. Laurențiu Ulici, în Luceafărul, nr. 41 (89), 9 octombrie 1991
10. Gheorghe Iorga, în Catedra, nr. 23-24 (35-36), noiembrie 1991
11. Eugen Budău, în Pur și simplu, nr. 36 (145), 12-18 octombrie 1992
12. Victor Mitocaru, în Ateneu, nr. 1, ianuarie 1992
13. Ioan Vicoleanu, în Catedra, nr. 11-12, iunie 1993
14. Ștefan Radu, în Deșteptarea, nr. 35, 2 septembrie 1993
15. Dumitru Micu, în Literatorul, nr. 2, 7-14 ianuarie 1994
16. Ioan Enea Moldovan, în Ateneu, nr. 1 (292), ianuarie 1994
17. Sebastian Drăgulănescu, în Neamul românesc, nr. 7 (20), 1994
18. Petre Isachi, în Viața băcăuană, nr. 29, 9-15 februarie 1995
19. Eugen Budău, în Zburătorul, nr. 1-2-3 (28-29-30), 1995
20. Gheorghe Chițimuș, în Vitraliu, nr. 3-4 (22), decembrie 2005
21. Nicolae Mihai, în Corn de melc, nr. 3, iunie 2006
22. Petre Isachi, în 13 Plus, nr. 7-8-9 (107), 2007
23. Eugen Negrici, în 13 Plus, nr. 7-8-9 (143), 2010
24. Dumitru Micu, în 13 Plus, nr. 7-8-9 (143), 2010
25. Laura Frâncu, în Ateneu, nr. 4 (500), aprilie 2011
26. Petre Isachi, în 13 Plus, nr. 4-5-6 (152), 2011
27. Dumitru Micu, în 13 Plus, nr. 177, 2015
28. Dumitru Micu, în Plumb, nr. 97, aprilie 2015
29. Dumitru Micu, în Plumb, nr. 112, iulie 2016
30. Petre Isachi, în Spații culturale, nr. 47, 2016
31. Gheorghe Iorga, în Ateneu, nr. 584, aprilie 2018
32. Eugen Negrici, în Tecuciul literar-artistic, nr. 49, 2018
33. Dumitru Micu, în Tecuciul literar-artistic, nr. 49, 2018
34. Mihai Botez-Stîncaru, în 13 Plus, nr. 198, 2020
35. Petre Isachi, în Spații culturale, nr. 79, 2021
36. Petre Isachi, în Plumb, nr. 183, iunie 2022
IV.2. REFERINȚE CRITICE – PREFEȚE ȘI POSTFEȚE[modificare]
1. Eugen Budău, în Viață în pielea goală (1993)
2. Gheorghe Iorga, în Lancea lui Ahile (2001)
3. Gheorghe Iorga, în Ultimele rubaiate ale lui Omar Khayyãm în traducere imaginară de Ștefan Dincescu (2004)
4. Dumitru Micu, în Pandaliile fericitului Iov (2006)
5. Petre Isachi, în Pandaliile fericitului Iov (2006)
6. Petre Isachi, în Se spânzură condeiul! (2007; 2016: ed. a II-a)
7. Dumitru Micu, în Clóțele Șeherezadei (2009)
8. Vasile George Puiu, în Fiii alambicului (2009)
9. Eugen Negrici, în Jelind mălinii viscoliți. Serghei Esenin. Traducere imaginară (2010)
10.Dumitru Micu, în Jelind mălinii viscoliți. Serghei Esenin. Traducere imaginară (2010)
11. Gheorghe Iorga, în Adio, Mister Bashô! (2010)
12. Dumitru Micu, în Licuricii din infern (2013)
13. Dumitru Micu, în Ultimul asalt (2015)
14. Petre Isachi, în Cele din urmă elegii ale lui R.M. Rilke în traducere imaginară de Ștefan Dincescu (2018)
15. Petre Isachi, în Mâțe pe soclu (2021)
IV.3. REFERINȚE CRITICE – ÎN ANTOLOGII, ENCICLOPEDII, ISTORII ȘI DICȚIONARE LITERARE[modificare]
1. Mircea Ciobanu, în Prier, Editura Cartea Românească, București, 1988
2. Dumitru Micu, în Istoria literaturii române. De la creația populară la postmodernism, Editura Saeculum I.O., București, 2000
3. Eugen Budău, în Bacăul literar, Editura Universitas XXI, Iași, 2004
4. Cornel Galben, în Poeții Bacăului la sfârșit de mileniu: debuturi 1990-2000, Editura Studion, Bacău, 2005
5. Bacăul cultural – 600: antologia Plumb, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2008
6. Ateneul scriitorilor: antologie de literatură, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2008
7. Enciclopedia județului Bacău, Editura Agora, Bacău, 2008
8. Victor Mitocaru, în Un expirat în Agora, Editura PIM, Iași, 2009
9. Scriitori români clasici și contemporani: un dicționar biobibliografic esențial, Editura Porțile Orientului, Iași, 2010
10. Dicționarul scriitorilor români de azi, Editura Porțile Orientului, Iași, 2011
11. Vasile George Puiu, în Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte, Editura Palatul Culturii, Iași, 2011
12. Constantin Parascan, în Istoria Junimii postbelice, 1975-1990, Editura Timpul, Iași, 2011
13. Vasile George Puiu, în Simpozionul Internațional Cucuteni 5000 Redivivus. Științe exacte și mai puțin exacte, Editura Tehnica-Info, Chișinău, 2012
14. Sub semnul lui Bacovia. Antologie pentru „mâine și mai mâine”, Editura Art Book, Bacău, 2015
15. Nicolae Mihai, în Însemnări critice, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2018
16. Petre Isachi, în Docuficțiuni critice, IV, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2018
17. Petre Isachi, în Cartea-Sfinx și deriva hermetică, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2019
18. Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni, Tipografia Centrală, Chișinău, 2019
19. Petre Isachi, Jocul de-a adevărul. Din poezia lui Ștefan Dincescu, Editura Amphion, Bacău, 2020
V. DIPLOME ACORDATE DE:[modificare]
1. FUNDAȚIA CULTURALĂ „GEORGETA ȘI MIRCEA CANCICOV” (Bacău, 2005): DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ;
2. ASOCIAȚIA CULTURAL-ȘTIINȚIFICĂ „VASILE POGOR” (Iași, martie 2016): DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ;
3. ASOCIAȚIA CULTURAL-ȘTIINȚIFICĂ „VASILE POGOR” (Iași, mai 2016): DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ;
4. ASOCIAȚIA CULTURAL-ȘTIINȚIFICĂ „VASILE POGOR” (Iași, noiembrie 2016): DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ;
5. ASOCIAȚIA CULTURAL-ȘTIINȚIFICĂ „VASILE POGOR” (Iași, octombrie 2017): DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ;
6. UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, FILIALA BACĂU (octombrie 2022; PREMIUL SPECIAL „VICTOR STAN”, 2021; pentru volumul ȘTEFAN DINCESCU, MÂȚE PE SOCLU, Editura Amphion, Bacău, 2021).
VI. LEGĂTURI EXTERNE[modificare]
v1. https://usrbacau.ro/dincescu-stefan/
2. http://lumini-pe-maluri-de-prut.blogspot.com/2013/08/profil-de-scriitor-stefan-dincescu.html
3. http://stefandincescu-octavianvoicu.blogspot.com/
4. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/129949
5. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/154312
6. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/154320
7. http://repository.utm.md/handle/5014/7746?show=full
8. Dincescu | ARA Annual Congress Proceedings, http://system.lm-ns.org/index.php/+proc/article/view/1131/0
9. https://pdfslide.net/documents/13-plus-nr-177.html (Dumitru Micu – Ștefan Dincescu, Licuricii din infern, p. 41)
10. http://www.bstp.ro/pluginAppObj/pluginAppObj_59_212/tecuciul_literar_49_web.pdf (Eugen Negrici – Esenin Dincescu, p. 128)
11. http://www.bstp.ro/pluginAppObj/pluginAppObj_59_212/tecuciul_literar_49_web.pdf (Dumitru Micu – Poeme scrise-n piață cu briceagul, p. 129)
12. https://usrbacau.ro/revista-plumb-iunie-2022/ (p. 5)
13. https://mec.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2021/11/VOLUM-CUCUTENI-5000-Iasi-2019.pdf (Cucuteni 5000 REDIVIVUS, Ștefan Dincescu, p. 112)
14. http://repository.utm.md/handle/5014/7508?show=full
This article "Ștefan Dincescu" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Ștefan Dincescu. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
