Otis T. Carr

Otis T. Carr () a apărut pentru prima dată în lumea farfuriilor zburătoare din anii 1950 în Baltimore, Maryland, în 1955, când a fondat OTC Enterprises, o companie care trebuia să cerceteze mai departe și să aplice tehnologia sugerată inițial de Nikola Tesla. Pretenția de folosire a unei idei a lui Tesla a fost destul de comună printre membrii mișcării farfuriilor zburătoare din anii 1950; de exemplu lui se presupune că s-a bazat parțial pe idei (nespecificate) de la Tesla, parțial pe idei ale așa-zișilor extratereștrii nordici din Venus.

Biografie

Carr a urmat pentru scurt timp școala Ohio de artă comercială din Cleveland în jurul anului 1923 și mai târziu a devenit membru al unui grup de artiști din New York City. Aproape sigur a fost angajat la un hotel până în 1925 iar după ce s-a mutat în Baltimore, a lucrat și la hotelul Southern între 1942 și 1955. Experiența sa de treizeci de ani ca recepționer de hotel posibil s-a încheiat din cauza problemelor sale cu alcoolul. În această perioadă el a scris Dimensions of Mystery: A Message for the Twentieth Century, o colecție de poezii, povestiri alegorice și un raport despre descoperirea „energiei libere”. Aceasta se referă la energie generată fără intrare sau cu un aport mai mic de energie decât este creată, ceea ce contrazice principiul întâi al termodinamicii.

Carr a brevetat o farfurie zburătoare și a afirmat că lucrează la o versiune de dimensiune completă care ar putea zbura pe Lună și înapoi în mai puțin de o zi, folosind două plăci metalice contra-rotative, electromagneți rotativi și condensatori mari, care, atunci când se rotesc, se încarcă și este alimentat de o baterie, „activată de energia spațiului”. El a numit acest dispozitiv roata Ezechiel. Schema lui Carr seamănă puțin cu propunerile anterioare ale lui John R. R. Searl și Thomas Townsend Brown. Carr a mai susținut că a inventat „generatorul electric gravitațional”, „bateria electrică Utron”, „motorul gravitațional Carrotto” și „pistolul fotonic”. Un raport FBI din 1958 arăta că invențiile sale nu au nicio valoare științifică.

Publicația Fate Magazine a lui i-a făcut lui Carr multă publicitate gratuită de-a lungul anilor 1950. Carr și promotorul său, Norman Evans Colton, au apărut, de asemenea, frecvent în aceeași perioadă în emisiunea de pionierat de radio și televiziune a lui , iar în timpul fiecărei apariții, Nebel a reușit de obicei să-l aducă pe Carr în starea lui obișnuită de aproape incoerență; de exemplu, „Poți să descrii ce ții în mână?” „Acesta este un obiect dimensional. A fost proiectat cu dimensiunile spațiului în sine. Spunem că este cu adevărat forma geometrică a spațiului, pentru că este complet rotundă și complet pătrată.” (Carr se referea la „bobina lui Utron”, care era rotundă când este privită de sus și pătrată când este văzută din lateral.) Nava urma să fie alimentată de Carr, de asemenea, a spus că marele său secret ar putea fi cel mai bine exprimat matematic ca „minus zero” sau „zero X”. Colton și Carr au reușit să vândă destul de multe acțiuni în afacerea lor. De asemenea, Carr a făcut echipă cu obscurul contactee , iar el și Aho au vizitat diversele „cluburi de farfurii zburătoare” care existau atunci în aproape fiecare oraș important din Statele Unite, promovând minunile sistemului de propulsie al navelor spațiale ale lui Carr.

Cu toate că afacerile lui Carr erau în general considerate a fi frauduloase, el a primit un brevet de la de brevete și mărci comerciale din Statele Unite ale Americii pentru un „dispozitiv de distracție”, U.S. Patent 2912244, depus la 22 ianuarie 1959. În 1958, Carr a încheiat un acord cu proprietarul unui parc de distracții, , din Oklahoma City, Oklahoma. Aparent, termenii acordului erau ca Otis Carr să construiască la o scară largă, de 14 m macheta farfuriei sale, OTC X-1, pentru a fi transformată ca o atracție în parc. Carr s-a mutat în Oklahoma City, a furnizat parcului un fals OTC X-1 și a pretins că pregătește un vehicul de 1,8 metri, „prototipul” farfurii sale, pentru un zbor demonstrativ în cadrul târgului. Carr a spus că modelul său demonstrativ se va ridica la aproximativ 150 de metri. El a mai spus că acel triumf va avea loc la 7 decembrie 1959 când va lansa o farfurie funcțională de 14 metri, care să se potrivească cu macheta parcului de distracții și, cu Wayne Sulo Aho și el însuși ca piloți, care va zbura din cadrul târgului la Lună și se va întoarce în câteva ore. Demonstrația cu farfuria de 1,8 metri ar fi trebuit să aibă loc la 19 aprilie 1959, dar nici măcar nu a ajuns la târg, și nici Carr, care a pretins că se simțea „rău” în ziua demonstrației sale. Vizitatorii fabricii lui Carr în timpul perioadei nu au văzut nici un model funcțional, sau de orice fel, al farfuriilor de 1,8 metri sau 14 metri. În schimb, li s-a arătat o „ilustrare tridimensională a ideilor lui Carr” mică și imobilă, realizată în principal din lemn. Carr a dispărut înainte de data lansării modelului de 1,8 metri și nu a fost văzut o perioadă după aceea.

În ianuarie 1961, Carr a fost condamnat pentru „infracțiunea de a vinde valori mobiliare fără a le înregistra” în Oklahoma și a fost amendat cu 5.000 de dolari, cu mult mai puțin decât sumele pe care le obținuse de la investitorii din zonă. I s-a respins recursul la 1 martie 1961. Carr nu a putut plăti amenda și a executat o parte din pedeapsa de 14 ani de închisoare. Carr a fugit din stat și a reapărut în curând în altă parte, vânzând în continuare tehnologie nefuncțională de „energie liberă” (gratuită). Aho a fost considerat doar un nevinovat care a fost păcălit de Carr. După terminarea sentinței, Carr a locuit în Pittsburgh, Pennsylvania. În 1966, el a susținut că motivul pentru care demonstrațiile sale anterioare au eșuat a fost pur și simplu din cauză că nu a avut suficient timp pentru a termina dispozitivul. A murit în 1982.

 

Bibliografie

• Curran, Douglas: In Advance of the Landing, NY, NY: Abbeville Press, 1985. ISBN: 0-89659-523-4.
• Lewis, James R., editor, UFOs and Popular Culture, Santa Barbara, CA: ABC-CLIO, Inc., 2000. ISBN: 1-57607-265-7.
• Social Security Death Index lists him as born December 7, 1904 and day of death in September 1982, with his last residence at 15221 Pittsburgh, Allegheny, Pennsylvania. His Social Security number was issued in Ohio.

Legături externe

• Transcrierea unei părți din interviul lui Long John Nebel cu Carr Arhivat în 2018, la Wayback Machine.
• Uncritical collection of material on Carr Arhivat în 11 martie 2018, la Wayback Machine.
• Carr's 1961 Oklahoma appeal
• Material on another Carr forerunner and competitor, T. T. Brown Arhivat în 2017, la Wayback Machine.
• Aquamarine Dreams: Ralph Ring and Otis T. Carr
• Cincinnati Skeptics newsletter including short biography of Otis T. Carr
• O.T. Carr "Amusement Device" US Patent #2,912,224 (filed January 22, 1959)
• Ralph Ring's website who worked with Carr and flew in the OTC-X1. Includes documentation from his work with Carr, radio interviews, transcripts of interviews and numerous interviews of Ralph Ring discussing his understandings of the principles of Nature involved with these craft.

This article "Otis T. Carr" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Otis T. Carr. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.

📰 Article(s) of the same category(ies)

• Format:OZN
• Giuseppe Terragni
• Gabriel Drăgan (scriitor)
• Gabriel Drăgan (prozator și poet)
• Alessandro Bonsanti
• Dumitra Rădulescu
• Constantin Turuț

---

 Facebook Page

 Follow us on Twitter !

Read or create/edit this page in another language

• Otis T. Carr in English