Dumitra Rădulescu
Dumitra Rădulescu, născută Popescu, * 24 decembrie 1904, Glodeanu-Siliștea - † 14 februarie 1996, București, licențiată în Filologie a Universității din București, profesoară de limba română, franceză și istorie, cu examenul de "capacitate" (al doilea examen de stat), din 1933, deși rămăsese practic orfană, la doar 13 ani, de Crăciun, în 1917, când mama ei a murit în trei zile, la doar 33 de ani, găzduind - din milă, soldați bolnavi de Tifos exantematic, la trei luni după aceea murindu-i și bunica, rămânând astfel cinci copii singuri, tatăl lor fiind pe front... Acesta, "lăsat la vatră", s-a trezit fără mamă și fără nevastă, și cu trei copii mici de crescut. S-a însurat însă c-o văduvă rea și bețivă, o mama cu adevărat vitregă, care si-a adus copilul ei, în gospodăria lor, cu care și-a dat proprii copii afară din casă, bându-le averile și toată moștenirea... Sora mai mare cu trei ani, se căsătorise repede și plecase, dar mama mea dorea să-și continue școala la Buzău, însă tatăl ei n-a mai vrut să-i plătească gazda, așa c-a trebuit să fugă de-acolo..., dar n-avea unde să se ducă!!!... Deoarece însă România a continuat războiul, colonelul Ion Antonescu conducând Armata Română până la Budapesta, recucerind astfel Ardealul, unde trebuia să fie trimeasă administrație română, sora ei mai mare, a ajuns cu soțul ei polițist, la Sighișoara... Toate aceastea s-au întâmplat deci în Primul Război Mondial, mama mea s-a dus în 1920 la sora ei, în speranța că aceasta o va ține la școala, însă n-a fost să fie așa, așa c-a trebuit să se angajeze, muncind ca secretara la avocatul sas Dr. Otto Zimmermann, învățând singură, la pensiunea unde stătea, dându-și doar examenele la fiecare sfârșit de an, adcându-și însǎ pe rând și frații, pe care i-a ținut până au terminat facultatea, muncind ca funcționară, și studiind la București, fără să cunoacă vreun "concediu" sau "vacanțā", pe care le "petrecea", mundcind pentru același avocat, și după ce ieșise profesoară, până acesta a emigrat, prin anii '60...
Între timp intervenise Al Doilea Război Mondial, iar sistemul politic din țară se schimbase total... A activat la marile licee din București: "Iulia Hasdeu", "Mihai Viteazul", "Gheorghe Lazăr", dar începând din 1952, în epoca "stalinistă", a Anei Pauker, Vasile Luca, și Teohari Georgescu, fiind considerată "cârcotașă", pentrucă nu voia să i-a parte la ședințe, refuzând să învețe d.ex. limba rusă, la 50 de ani..., a fost criticată și șicanată, ca element "mic-burghez", deși avea cea mai "sănătoasă" origine..., cu educație "capitalistă", nepotrivit, care nu mai corespundea noii politici comuniste, de a crea un om "nou" etc. ... I se trimiteau mereu inspecții, apoi a fost dată la liceul seral nou înființat, la Uzinele "Republica" (foste "Malaxa"), pe la Cățelu, pe când nu exista încă - Cartierul Balta Albă..., numită în final "Dușman al Poporului" și pensionată cu forța, în 1956, la doar 52 de ani, cu o pensie f. mică, desigur.
A lăsat un Manuscris, a cărui primă parte despre comuna Glodeanu Siliștea, un fel de Monografie a satului, a fost publicată de către fiica ei, actrița Mădălina Rădulescu, în 2003, în pagina Buzău.com, dusă până în 2010 de către buzoianul Sorin Damian, biolog la "Universitatea Frederick", din Maine, USA...
Vezi și[modificare]
"Memorii", Prof. Dumitra Rǎdulescu...
Magdalena-Adelina (Mădălina) Rădulescu, Actriță
This article "Dumitra Rădulescu" is from Wikipedia. The list of its authors can be seen in its historical and/or the page Edithistory:Dumitra Rădulescu. Articles copied from Draft Namespace on Wikipedia could be seen on the Draft Namespace of Wikipedia and not main one.
_R%C4%83dulescu,_Fotografie_Diploma_%22IATC%22,_06.1968.jpg){kind=link}